de Simina Tatiaana
Deunăzi, am primit „provocarea„ de a scrie ceva,
orice.. chiar și despre luxul de a nu găti acasă. Povesteam despre ritmul alert
al vieții, despre goana în care trăim, care nu ne permit să petrecem prea mult
timp în bucătarie.
Ei bine, luxul de a nu găti acasă este „plătit” cu
lipsa acelei plăceri de a-ți plănui meniul, de a aduna pe lângă tine toate
ingredientele de care ai nevoie în castroane, platouri, farfurii frumos
colorate, de a te bucura numai de tine si de gândurile tale, căci trebuie să
recunoaștem, atunci când gătim, avem prilejul de a fi noi cu noi și de a ne
pune gîndurile în ordine. Nu mai există plăcerea de a lua înghițituri mici de
vin alb sau, mai degrabă, rose, dintr-un pahar cu linii delicate, de a te simți
sexy gospodină și de „ a sparge” monotonia actului creator gastronomic cu
priviri indiscrete aruncate pe fereastră către autogara din fața casei sau către trecători ori scandalagii
ocazionali ai trotuarului de vizavi.
De fapt, luxul de a nu găti acasă nu este un lux
întotdeauna ( cu excepția momentelor în care vrei să pleci și să dedici acele
momente ieșirilor cu familia). Acest „
lux” devine un neajuns, o lipsă, o gaură neagră. Din cauza lui, pierdem
….satisfacția de a găti cum vrei și ce vrei tu, plăcerea de a sta în tihnă cu
tine sau cu cei ai sufletului tău.
Merg să îmi pun un vin alb, din care să să iau
înghițituri mici, în timp ce prepar un sos de capere pentru pește. Căci astăzi
gătesc…
Pe curând !
pe curând! în cinstea acestei colaborări vă propun să ascultăm un cântecel cu lynyrd skynyrd. din albumul 2nd helping.
RăspundețiȘtergereMă trezeam și io dimineața
'Nainte să cînte cocoșu,
Căutam ambalaje de plastic
Garanția s-o capăt pe ele.
Le duceam jos acolo la piața
De lângă Șarpele Roșu.
Luam bănuțul- oh, vai! Ce fantastic!
Și-I duceam la domnu Pandele
Nea Rică Pandele era un țigan
Cu părul blond, șuvițe cărunte.
Cînd îi dadeai un pahar de molan
Uita complet să se-ncrunte.
Avea un țambal rablagit,
(era interzis să pui gheara),
Îi dădeam banii după care-am fugit
Ș-apoi îmi cânta până seara.
Zi-mi una de dor, nea Pandele,
Ți-am adus bănuți de pileală,
Dă-I la țambal o ciupeală
Să ne simțim două stele.
Lumea zicea că-i boschete;
OK, să le-o trag la măsele.
Nu vreau să pun etichete
Dar era cel mai bun nea Pandele.
Era, cred, un sexagenar
Eu eram într-a cincea școlar.
Maică-mea-mi patroniza curul
Dar tot mergeam la Rică maurul.
Aplaudam, dădeam din buric
Încercam să țin ritmul
Să fac mișcări de mim ca Puric
Pân-ce nu i se termină vinul.
Zi-mi una de dor, nea Pandele
Ți-am adus bănuți de pileală
Dă-I la țambal o ciupeală
Să ne simțim două stele.
Lumea zicea că-i boschete
OK, să le-o trag la măsele.
Nu vreau să pun etichete
Dar era cel mai bun nea Pandele.
Da, nene!
[solouri de chitară]
În ziua când Ric-a murit
Nimeni la el ca să-l vază
O viaț-a avut de trăit
Vedeți și voi cum rimează.
Un țambal a avut, nu lovele:
Cam asta-I cu Rică Pandele.
Zi-mi una de dor, nea Pandele
Ți-am adus bănuți de pileală
Dă-I la țambal o ciupeală
Să ne simțim două stele.
Lumea zicea că-i boschete
OK, nu fac acuma anchete.
Dar era cel mai bun nea Pandele
Era cel mai bun la manele.