duminică, 24 martie 2024

Gânduri simple de duminică. Despre luxul de a nu găti acasă.

de Simina Tatiaana

Deunăzi, am primit „provocarea„ de a scrie ceva, orice.. chiar și despre luxul de a nu găti acasă. Povesteam despre ritmul alert al vieții, despre goana în care trăim, care nu ne permit să petrecem prea mult timp în bucătarie.

Ei bine, luxul de a nu găti acasă este „plătit” cu lipsa acelei plăceri de a-ți plănui meniul, de a aduna pe lângă tine toate ingredientele de care ai nevoie în castroane, platouri, farfurii frumos colorate, de a te bucura numai de tine si de gândurile tale, căci trebuie să recunoaștem, atunci când gătim, avem prilejul de a fi noi cu noi și de a ne pune gîndurile în ordine. Nu mai există plăcerea de a lua înghițituri mici de vin alb sau, mai degrabă, rose, dintr-un pahar cu linii delicate, de a te simți sexy gospodină și de „ a sparge” monotonia actului creator gastronomic cu priviri indiscrete aruncate pe fereastră către autogara din fața  casei sau către trecători ori scandalagii ocazionali ai trotuarului de vizavi.

De fapt, luxul de a nu găti acasă nu este un lux întotdeauna ( cu excepția momentelor în care vrei să pleci și să dedici acele momente ieșirilor  cu familia). Acest „ lux” devine un neajuns, o lipsă, o gaură neagră. Din cauza lui, pierdem ….satisfacția de a găti cum vrei și ce vrei tu, plăcerea de a sta în tihnă cu tine sau cu cei ai sufletului tău.

Merg să îmi pun un vin alb, din care să să iau înghițituri mici, în timp ce prepar un sos de capere pentru pește. Căci astăzi gătesc…

Pe curând !





Un comentariu:

  1. pe curând! în cinstea acestei colaborări vă propun să ascultăm un cântecel cu lynyrd skynyrd. din albumul 2nd helping.

    Mă trezeam și io dimineața
    'Nainte să cînte cocoșu,
    Căutam ambalaje de plastic
    Garanția s-o capăt pe ele.
    Le duceam jos acolo la piața
    De lângă Șarpele Roșu.
    Luam bănuțul- oh, vai! Ce fantastic!
    Și-I duceam la domnu Pandele

    Nea Rică Pandele era un țigan
    Cu părul blond, șuvițe cărunte.
    Cînd îi dadeai un pahar de molan
    Uita complet să se-ncrunte.

    Avea un țambal rablagit,
    (era interzis să pui gheara),
    Îi dădeam banii după care-am fugit
    Ș-apoi îmi cânta până seara.

    Zi-mi una de dor, nea Pandele,
    Ți-am adus bănuți de pileală,
    Dă-I la țambal o ciupeală
    Să ne simțim două stele.

    Lumea zicea că-i boschete;
    OK, să le-o trag la măsele.
    Nu vreau să pun etichete
    Dar era cel mai bun nea Pandele.

    Era, cred, un sexagenar
    Eu eram într-a cincea școlar.
    Maică-mea-mi patroniza curul
    Dar tot mergeam la Rică maurul.

    Aplaudam, dădeam din buric
    Încercam să țin ritmul
    Să fac mișcări de mim ca Puric
    Pân-ce nu i se termină vinul.

    Zi-mi una de dor, nea Pandele
    Ți-am adus bănuți de pileală
    Dă-I la țambal o ciupeală
    Să ne simțim două stele.

    Lumea zicea că-i boschete
    OK, să le-o trag la măsele.
    Nu vreau să pun etichete
    Dar era cel mai bun nea Pandele.

    Da, nene!

    [solouri de chitară]

    În ziua când Ric-a murit
    Nimeni la el ca să-l vază
    O viaț-a avut de trăit
    Vedeți și voi cum rimează.
    Un țambal a avut, nu lovele:
    Cam asta-I cu Rică Pandele.

    Zi-mi una de dor, nea Pandele
    Ți-am adus bănuți de pileală
    Dă-I la țambal o ciupeală
    Să ne simțim două stele.

    Lumea zicea că-i boschete
    OK, nu fac acuma anchete.
    Dar era cel mai bun nea Pandele
    Era cel mai bun la manele.

    RăspundețiȘtergere