Chat GPT ne indică Statele Unite ale Americii ca fiind principalul producător mondial de whisky, doar că la ei, la fel ca și în Irlanda, se scrie whiskey. Cu siguranță ca popularitate sunt pe locul 2, după Scoția, dar e posibil să producă o cantitate mai mare decât scoțienii. Noi, românii, suntem foarte familiarizați cu Jack Daniel's, un whiskey produs în statul Tennessee. Recunosc, îmi place Jack Daniel's, un whiskey de buget, care reprezintă principala opțiune pentru mine când sunt într-un restaurant și am chef de o tărie bună la un preț decent. În pofida popularității de care se bucură Jack Daniel's sau a celebrei piese muzicale Tennessee Whiskey, nu acest stat este principalul producător din USA, ci vecinul de la Nord, Kentucky, statul care se află pe harta culinară a multora dintre noi datorită invenției colonelului Sanders. De acum, pentru mine, Kentucky va fi cunoscut și ca un barometru al băuturii de calitate. Sâmbătă seara. Am destupat o sticlă de Michter's, Kentucky Straight, Rye Whiskey (Rye Whiskey, adică un whiskey ce are cel puțin 50% în componență secară). Produs la distileria din orașul Louisville. N-am mai stat să-l miros, ca marii cunoscători de pe internet, ci am băut direct, voinicește. Vă puteți imagina gustul scorțișoarei combinat cu gustul piperului? Cam asta mi-a lăsat în gură acest Michter's US-1 Rye Whiskey, ceea ce mi-a plăcut nespus. De această dată nu am folosit paharul Glencairn Copita și nici paharul de cristal de Bohemia, ci un pahar tipic pentru barurile americane, un pahar fără pretenții de lux, pentru că am dorit să mă simt cât mai aproape de țărănoii americani care beau acest whiskey prin cârciumile lor, hillbilly boy cum ar spune Marsellus Wallace.
Nu puteam să nu aleg o muzică americană pentru a acompania acest whiskey american. Așa cum m-am obișnuit la destuparea unei noi sticle, un album complet, de această dată Prince and the Revolution - Purple Rain. Apărut în 1984, considerat de critici un hibrid între rock, pop și soul, albumul m-a încântat efectiv, atât prin ritmul energic, erotismul dezlănțuit cât și prin sensibilitatea copleșitoare. Nouă piese, din care toate mi s-au părut hituri. Știam doar "When doves cry" și desigur "Purple Rain", piesa pe care dansam la petreceri cu fetele în liceu, așa zisele "blues-uri". Dar ce surprize piesele "Darling Nikki" (I knew a girl named Nikki...I guess you could say she was a sex fiend...I met her in a hotel lobby...Masturbating with a magazine) sau The Beautiful Ones. Am ascultat de trei ori albumul cap-coadă, atât de mult mi-a plăcut. Am înțeles că a fost făcut pentru a servi ca soundtrack unui film, dar nu am văzut acest film. M-am îndrăgostit efectiv de vocea lui Prince și de aranjamentele muzicale ale acestuia. Muzicianul perfect, așa cum este considerat de cunoscătorii în domeniu. "If I told you baby...That I was in love with you...Oh baby, baby, baby...If we got married...Would that be cool?". Superb!
Nu puteam să beau ceva fin și să ascult o muzică excepțională fără să gătesc nimic. Știți cum să serviți o masă foarte scumpă dar și foarte ușor de pregătit? Cumpărați antricoate de vită, maturate! Nu aveți de făcut decât să le aruncați într-o tigaie, iar în 10 minute ați preparat o masă cu care efectiv vă veți uimi asistența. Am cumpărat antricoate de vită din Argentina. Prețul este unul prohibitiv, 180 lei/kg. Orice ar spune prietenul blogului, Low Cost, nici chiar Titina nu își permite să mănânce antricoate de vită mai mult de trei ori într-un an calendaristic. Cei trei membri ai familiei mele, în speță nevasta și fiii, sunt foarte sensibili când văd o carne de vită preparată rare sau medium, spunând că le dau carne crudă și vreau să-i otrăvesc, așa că sunt nevoit să fac vita well done, lăsând-o 7-8 minute pe fiecare parte, dar îmi place și mie așa, nu mă deranjează. Asezonată exclusiv cu sare de Himalaya și piper proaspăt măcinat adus special din sudul Indiei. O garnitură de cartofi prăjiți ar fi fost desuetă, probabil doar prietenul meu Ciuc ar pune lângă antricotul de vită așa ceva, drept pentru care am preparat un orez Basmati cu legume, iar farfuria a fost completată cu salată verde, asezonată cu ulei de măsline adus de mine, personal, din Thassos și cu lămâie. Cu toții am mâncat întâi salata, așa cum ne-a învățat un italian bătrân, apoi am atacat carnea de vită, iar la final orezul. Fripturile, de aproximativ 300 grame/bucata, s-au topit efectiv. Fiul meu cel mare m-a întrebat de ce nu mâncăm antricoate de vită mai des, iar eu i-am spus că o asemenea întebare nu își are rostul, ținând cont de faptul că la supermarket lumea s-a uitat urât la mine văzând că am în coș patru bucăți de vită argentiniană.
Așadar la reușita serii și-au adus contribuția fenomenalul muzician Prince, whiskeyul Michter's, produs în orașul Louisville, statul Kentucky și desigur finețea vitei din Argentina.
