Pe litoral în România

Ionescu îmi spune: "Pesemne citeşti ceva lung. Sau nimic.". Nu mai citesc nimic. Nici pe blog n-am mai scris. Nu, nu aștept donații precum renumiții bloggeri Milf și Petrov. Voi scrie în continuare pe gratis. Am fost în vacanță la mare. 7 nopți și 8 zile. În stațiunea Mamaia. Masă și cazare undeva pe la 4000 lei. N-am plătit niciun ban, am fost de la instituție. Citesc în călătorii sau concedii doar dacă plec singur. Verișoara Mihaela lucrează travel agent în Grecia de vreo 7-8 ani. Pune aproape zilnic poze pe facebook și laudă această țară. Eu n-am fost niciodată în Grecia. Am auzit că în apă sunt pietre și te rănești la picioare dacă nu porți pantofi speciali. La Mamaia este atât de fin nisipul din mare de parcă ai călca pe un covor persan de la curtea padișahului. Tot verișoara Mihaela spune că la mare în România merg toți țăranii. În Grecia la mare cine se duce? Nu știu. Mi-a plăcut mult la mare în România. Plaja și apa bune, cazare și mâncare excelente. Voi scrie câteva considerente aici, pentru blogul nostru.

Într-o seară am participat la Pepsi Challange. Ce este asta? Trecătorul este invitat să guste din două pahare transparente, ambele umplute cu câte o băutură de tip Cola. Apoi este rugat să spună care băutură i-a plăcut mai mult. Într-un pahar este Pepsi, iar în celălalt Coca Cola. Se spune că lumea preferă în general Pepsi, că le place mai mult, deși se consumă mai mult Coca Cola, dar asta datorită marketingului. Eu oricum am recunoscut Pepsi-ul și i-am spus clar promoterului. Am primit și un premiu, magnet de frigider. Eufrosin Potecă nu a consumat vreo băutură de tip Cola de 28 de ani. I-a fost inoculată ideea că băuturile de tip Cola sunt foarte bune pentru spălarea vasului de wc și de asemenea reprezintă o excelentă soluție pentru decapare. Iată, Minunata lume nouă nu este doar o ficțiune. Suntem programați să facem alegeri.

Mesele de la hotel au fost excepționale, la nivel de Antalya. All inclusive bufet suedez la toate cele trei mese ale zilei. O varietate uriașă de bucate, de nu mai știai ce să alegi. Dar la aceste festinuri intervine și o mare problemă. Risipa. Omul de rând, care dimineața pleacă pe nemâncate de acasă, în pauza de prânz abia apucă să mănânce un covrig cu mac, iar seara acasă i se pune în față o zeamă cu urme de carne, este pus într-o situație dificilă acum, când sute de feluri de mâncare îi fac cu ochiul și totul este din abundență. Își pune în farfurie și sarmale cu mămăligă și patru mici și un picior de pui la cuptor, dar vai, mai încolo sunt tăvi întregi cu mâncăruri chinezești și ficăței trași în unt, cartofi prăjiți și plachie de pește, orez basmati și stroganoff de vită cu ciuperci. Își mai umple o farfurie. Dozatorul de bere și vin este la discreție. Omul bea și mănâncă mult mai mult decât îi trebuie, iar trei sferturi din ce și-a pus lasă în farfurie. Și toată această mâncare bună, minuțios preparată de chefi, ajunge la gunoi sau cel mult hrană pentru câini. Și ar putea foarte bine hrăni mulți oameni flămânzi. În comunism nu s-ar fi întâmplat niciodată așa ceva. Risipa asta este apanajul capitalismului. Unii au mai mult decât la trebuie, alții mor de foame.

Nu mai există clasicele cearceafuri pe care lumea stătea la plajă. Toată lumea stă pe chaise-longue sub umbrelă și bea băuturi cu paiul ori bere ieftină din pahar de plastic. E ok. Mai civilizat, cheltuială, consumatorism. Am fost seara la malul mării să facem aerosoli, noi și copiii. Au venit lânga noi doi oameni și și-au aprins țigările. Nu e destul că ești dobitoc pentru că fumezi? Mai trebuie să fumezi și în aerul de la malul mării?

Două fete de la Vodafone încercau să vândă abonamente de 19 euro în rândul turiștilor. La un abonament atât de scump ofereau și un smart phone Huawei gratis. Arătau bine fetele, prezența plăcută fiind un element obligatoriu în fișa unui astfel de post. La un moment dat una dintre fete exclamă zgomotos la vederea băiatului care închiria chaise-longue-uri. "Fată, ăsta e fostul meu prieten. Am stat cu el un an și opt luni.". Văzându-și fosta iubită, băiatul s-a bucurat și s-a dus repede să-i aducă un suc, în speță Pepsi la 0,5 litri. Chiar e mult mai bun decât Coca Cola. Ce-ar face Eufrosin Potecă să vină la el un răufăcător și să-i zică: "Ai aici două pahare anonimizate. În unul e Pepsi, în unul e Coca Cola. Recunoaște care e Pepsi-ul, dacă nu te omor!"? Au stat de vorbă vreo 10 minute cei doi foști iubiți, după care fata a plecat mai departe să vândă abonamente de telefonie mobilă. A doua zi l-am întrebat pe băiat dacă s-au împăcat și mi-a făcut semn a lehamite din cap că nu.

Într-o zi stăteam la malul mării cu nevasta și cei doi copii și vine un bărbat lângă noi. Un fost coleg de școală al nevestei. Nimeni altul decât fostul fotbalist Alin Rațiu (cautați pe wiki dacă nu știți cine este). Am discutat puțin cu el, i-am spus că l-am văzut la stadion într-o partidă Sportul Studențesc vs. Târgu Mureș. S-a bucurat că-l știu, mi-a spus că s-a retras prematur din activitate din cauza meniscului. A jucat peste 100 de partide pentru Sportul, a mai evoluat la U Cluj sau Politehnica Timișoara.

 Seara pe faleză mii de oameni se plimbă de colo-colo. Nici ei nu știu de ce. Probabil pentru a mai cheltui niște bani. Oameni de toate vârstele și categoriile sociale. Sute de buticuri, restaurante, cluburi, street food, distracție la maxim. Dar în spatele acestora stau niște angajați, tineri în special. Și spre deosebire de noi, turiștii, ei sunt la muncă. Pentru câteva milioane acolo își irosesc tinerețea servind turiști ori copii de bani gata. Acești tineri minunați care n-au avut pe nimeni în spate și vin și ei pe litoral să muncească 3 luni pentru a-și cumpăra în final un Samsung Galaxy sau te miri ce altă prostie. Ori poate pentru a se întreține.

Am plecat de la mare într-o duminică caniculară și mi-a părut rău. Aș mai fi stat trei zile. Chiar îmi place marea în România și nu sunt ipocrit să zic că n-o să-mi placă în Grecia dacă voi merge. Vorba aia, nu sunt pretențios, mie îmi place și la Oltenița.