Marguerite Yourcenar - Povestiri orientale

Țara autorului : Franța

Titlul original : Nouvelles orientales

Anul publicării  : 1936 - prima publicare, cu adăugări ulterioare

Ediția în limba română : Editura Humanitas

Număr de pagini : 156

Nota Nopți și Zile Blog : 3/5





Am primit această carte cadou cu ocazia aniversării a 38 de ani. Ținând cont de nume, am crezut că am de a face cu o scriitoare din Algeria ori Tunisia. Nu. Este o franțuzoaică născută în 1903 dintr-un nobil francez și o nobilă belgiancă în orașul Bruxelles, pe numele său adevărat Marguerite Antoinette Jeanne Marie Ghislaine Cleenewerck de Crayencour. Amestecând literele de la  Crayencour, rezultă numele Yourcenar. O imensă surpriză plăcută această Marguerite Yourcenar, despre care mai aflăm că a fost lesbiană. Nu cred că până acum am mai citit o carte scrisă de o lesbiană.

10 povești care mi-au plăcut foarte mult. Nu sunt originale (de exemplu într-una întâlnim mitul Meșterului Manole, care se regăsește și la noi), dar sunt extrem de artistic puse în scenă. Sunt triste și te pun pe gânduri. Sunt pline de filozofia unor popoare precum chinezii, grecii, albanezii sau cei din spațiul fostei Yugoslavii. Ultima poveste parcă face o notă discordantă, acțiunea ei petrecându-se în Olanda. Așa cum îmi stă în obicei la cărțile cu povestiri, mai jos am scris câte ceva despre fiecare în parte, pentru aducere aminte. Spoiler alert! 

Izbăvirea lui Wang-Fo. Wang-Fo este pictor și străbate provincia Han la picior alături de Ling, discipolul său. Trăiesc în sărăcie, deși Wang-Fo este extrem de talentat, însă își vinde pânzele pe o strachină de mâncare. Ling a fost bogat pe vremuri, dar întâlnindu-l pe pictor a rămas subjugat de talentul acestuia și-l urmează pretutindeni. Într-o dimineață îi arestestează oamenii Împăratului și-i duc pe amândoi în fața acestuia. Împăratul îi reproșează lui Wang-Fo că picturile lui sunt mai măiastre decât realitatea, că viața reală e doar o minciună, etc. Îl omoară pe Ling, iar pe Wang-Fo îl pune să termine un tablou pe care acesta îl începuse în vremea tatălui Împăratului, după care spune că-l va omorâ și pe Wang-Fo. Wang-Fo se apucă de pictat, își dă toată silința, tabloul pare mai real ca orice, iar Ling apare în tablou și-l trage și pe Wang-Fo după el, iar aceștia se depărtează cu o barcă în peisajul din tablou, scăpând de Împărat.

Zâmbetul lui Marko. Acțiunea se petrece pe la Fiordul Kotor, pe care l-am vizitat și eu. Marko este un sârb și luptă împotriva musulmanilor. Vine la o iubită musulmană în Kotor, iar într-o seară se enervează și îi aruncă ăsteia strachina cu mâncare pe geam, o ia la înjurături, etc. Asta îl vinde gărzilor musulmane care încercuiesc locuința. Marko se duce pe balcon și se aruncă în valurile mării. Musulmanii îl prind după o vreme, iar Marko se preface mort. Văduva le spune că nu e mort, să-l răstignească pe cruce. Marko nici nu mișcă. Apoi văduva le spune că doar se preface, să-l ardă pe cărbuni. Ăștia aduc jar încins și toarnă peste Marko, care de asemenea nu mișcă. Văduva spune la urmă să aducă niște fete ca să danseze lângă Marko. Vin fetele, dansează, iar Marko simțind trupurile tinere începe să zâmbească. Una dintre fete îl observă, dar nu îl dă în vileag, pentru că-i place de el. Musulmanii și văduva se conving că e mort și pleacă. Marko se scoală, își smulge piroanele de pe cruce și le infige văduvei în cap, ia fata și pleacă la el acasă.

Laptele morții. În Albania, trei frați vor să construiască un turn de apărare împotriva turcilor. Turnul se surpă în fiecare noapte și se hotărăsc că trebuie să pună la baza lui pe nevasta care va veni prima cu mâncare în următoarea dimineață. Fratele cel mare speră că va veni nevasta lui, pentru că el oricum se iubea cu alta și dorea să scape de ea. Fratele mijlociu se gândește că-i va spune nevestei sale să nu vină, iar cel mic e singurul corect, care nici nu dorește moartea nevestei sale, nici nu o va anunța. Bineînțeles că se întâmplă să vină cu mâncare nevasta fratelui mic. Cei doi mai mari îl omoară pe ăla mic, iar pe nevasta o pun la baza turnului. Aceasta îi roagă să îi lase doar țâțele afară, pentru că are copil nou-născut și va muri de foame. Frații îi respectă rugămintea, iar vreme de doi ani copilul e adus la turn și pus să sugă, printr-un miracol țâțele femeii fiind mereu pline cu lapte.

Cea din urmă dragoste a prințului Genji. Prințul Genji a fost iubit de femei și a iubit la rândul lui femeile, dar acum e bătrân, simte că i se apropie sfârșitul și se retrage în munți. Ușor-ușor începe să orbească. O fostă iubită cu care n-a petrecut timpul foarte mult și de care el nici nu își mai aduce aminte își pune în cap să-l vadă. Femeia l-a iubit mult pe prinț și  în trecut chiar a făcut pe slujitoarea pentru nevestele prințului pentru a fi aproape de acesta. I se înfățișează prințului de mai multe ori sub masca unor femei rătăcite prin munți, într-un final prințul care e deja orb o acceptă. Înainte să moară prințul le enumeră pe toate femeile iubite, chiar și pe cele sub a căror mască s-a ascuns fosta iubită, numai pe ea nu o amintește.

Cel care le-a iubit pe nereide. În Grecia, doi oameni la o tavernă discută despre un cerșetor nebun. Ni se înfățișează povestea nebunului, care în trecut a fost un băiat destoinic, dintr-o familie bogată, avea o logodnică frumoasă, etc. Doar că le-a văzut pe nereide, niște femei mistice care umblă dezbrăcate și atrag bărbații, fac dragoste cu el, iar apoi aceștia înnebunesc. E cazul și băiatului din povestea noastră.

Sfânta-Fecioară-a-Rândunelelor. Un călugăr se tot luptă cu nereidele să le vină de hac. Le urmărește până la o peșteră unde se ascund ele, face un altar în fața peșterii și astfel ține nereidele prizoniere, așteptând ca acestea să moară. Până la urmă nereidele sunt prefăcute în rândunici de o femeie sfântă care trece pe acolo.

Văduva Aphrodissia. Kosti, un bandit de prin păduri este prins de țărani și decapitat. Printre alții, Kosti îl omorâse și pe preotul din sat, în urmă cu 6 ani. Văduva preotului este de fapt iubita lui Kosti, dar asta nu o știa nimeni. Femeia plânge pentru moartea lui Kosti, deși de față cu sătenii se bucură că chipurile l-au prins pe ucigașul bărbatului ei. Văduva ia trupul lui Kosti pe ascuns și-l îngroapă în coșciug unde erau oasele preotului, iar apoi se duce după cap, care era la marginea satului într-o țeapă. Ia capul, însă o vede un țăran care crede că i-a furat un pepene. Văduva fuge cu capul băgat pe sub haine în afara satului, în munți.

Kali. Zeița Kali a fost alungată de alți zei, iar capul ei a fost pus pe corpul unei târfe moarte aruncată într-o groapă. Așa cutreieră Kali prin lume, prin tot felul de locuri dubioase. La un moment dat îl găsește pe Înțelept și-i spune acestuia oful ei. O poveste mai filozofică, mai puțin înțeleasă.

Moartea lui Marko Kralievici. Marko ofereă tot felul de ospețe bogate, cunoștea pe toată lumea, intră în vorbă cu toți. La o asemenea petrecere descoperă un bătrânel pe care nu-l cunoaște. Încearcă să-l dea afară, moșul e de neclintit, se ia la trântă cu el, dar nu reușește să-l bată, ci tot el, Marko, cade fără suflare.

Mâhnirea lui Cornelius Berg. Cornelius e pictor, ajuns la bătrânețe. Îi tremură mâinile, mai și bea, nu prea mai reușește să picteze nimic. Își amintește din trecut. Stă într-un orășel din Olanda, se împrietenește cu un om pasionat de cultivatul lalelelor. Omul îi spune că Dumenzeu e un pictor desăvârșit, iar Cornelius îi răspunde că e păcat că nu s-a limitat doar la peisaje.