Ziua nevestei '20

 Pe vremea când încă eram infectat cu Covid, prietenul meu Răzvan îmi trimite pe whatsapp un set de poze și câteva cuvinte despre locul unde tocmai se afla. Cetatea Argamum. Nu auzisem niciodată, peisajele erau de vis, mi-a făcut o poftă teribilă de mers acolo și nu am mai avut liniște până nu am fost să văd cu ochii mei. Am așteptat să fiu sănătos și am pornit la drum, după ce în prealabil i-am cerut câteva lămuriri asupra drumului. Răzvan mi-a scris așa: "Mergi pe A2, apoi pe A4 (care ocolește Constanța și merge spre Tulcea) și continui de la Ovidiu pe DN22 (E87, drumul spre Tulcea) până la prima mare intersecție după Baia (prima localitate din jud. TL), unde faci la dreapta spre Jurilovca. Din Jurilovca urmezi drumul comunal 229P spre Capul Doloșman. Acolo găsești în dreapta plaja de nudiști și în stânga Cetatea Argamum".

Se apropia ziua nevestei, iar de aniversarea ei întotdeauna facem ceva special (iubitorii blogului Nopti și Zile cu siguranță au citit în anii trecuți despre excursia la Roma, despre vizita la Costinești, ori despre minunatul Castel din Bantopoc unde am ascultat Simfonia nr 2 în Do Major a lui  Robert Schumann, în interpretarea Filarmonicii din Buenos Aires). Acum, cu câteva zile înainte de aniversarea ei, aveam să plecăm spre Cetatea Argamum, în județul Tulcea.

Ne-am mobilizat cu toții, iar la ora 8:00 am pornit la drum, pe o autostradă foarte liberă și am făcut popas abia după Cernavodă, pentru un mic sandwich cu șuncă și cașcaval. Ploua, dar ușor-ușor cerul s-a înseninat și am ajuns fără probleme la destinație, urmând indicațiile din mesajul lui Răzvan. 

Ajungem la Capul Doloșman, care desparte lacurile Golovița și Razim. Peisajul este de vis. Câți oameni din România știu de acest loc? Nu este deloc promovat, însă pe mine mă bucură acest fapt. Suntem doar noi. Cine ar vrea să fie aglomerat ca pe Valea Prahovei aici? Harta Google ne indică în partea dreaptă plaja de nudiști. Cam multă mizerie lăsată în urmă de nudiști, despre care aflăm un pic mai târziu de la paznicul locului că sunt în genere olandezi și nemți. Olandezii în special (poate alături de cehi) au o pasiune pentru nudism, pentru goliciunea trupului în locuri publice. Probabil și voi urmăriți pe instagram userul "A naked girl", cu o olandeză care pozează dezbrăcată prin tot felul de locuri frumoase din natura. În partea stângă a drumului care duce chiar pe malul lacului, ni se înfățișează ruinele cetății Argamum. Urcăm pe un mic delușor de unde se deschide o priveliște minunată asupra întinderii de apă. Fiul meu cel mare bombăne: "De ce trebuie să vedem niște pietre? Și apă? E doar o apă!", dar apoi uită de acest neajuns și, găsindu-și un băț, începe să-l altoiască, cu multă plăcere, pe fratele său mai mic. Acesta din urmă nu rămâne nici el dator. 

Lacul Razim are valuri. Zici că e mare. Nu-l poți cuprinde cu privirea. Pe malul lacului se află cetatea Argamum, sau Orgame după numele ei grecesc. Nevasta studiază pe telefon despre cetate și mă informează că a fost descoperită de Vasile Pârvan. Am auzit de acest nume doar de la o stație STB, dar nu mi-am pus niciodată întrebarea cine a fost. Și din acest punct de vedere apreciez călătoriile, pentru latura lor culturală. Ruinele aparțin unei cetăți pe care grecii au întemeiat-o prin secolul V i. Hr. Istorie! Ne plimbăm o vreme printre ruine, privim spre apă, facem poze pentru facebook cu telefonul, apoi ne continuăm călătoria, însă la vreo câteva sute de metri, lângă o căsuță albastră cu flori vedem un om. Nevasta spune să ne oprim și să-l întrebăm despre împrejurimi. Omul era paznicul locului și e bucuros să ne spună câte știe și el. Ne arată niște case interesante de pământ, povestindu-ne că au fost ridicate de studenții care făceau practică la arheologie pe vremea lui Ceaușescu și erau ținuți toată vara la corturi. Acum este mijlocul lui noiembrie, afară sunt 8-9 grade, e plăcut. Mă gândesc că în timpul verii aici sunt peste 35 grade și nu e tocmai plăcut să lucrezi, să sapi, să cauți vestigii. Vizităm micuțul muzeu, mai vorbim cu portarul pe care îl miluim cu un pol, copiii se joacă cu pisicile și câinii din jur, pe lângă noi trece o turmă de capre. 

Acum ne îndreptăm spre Cetatea Histria, mult mai bine conservată și întreținută. Cel mai vechi oraș astestat pe teritoriul României. Tot de greci construită. Frumoasă, foarte frumoasă. Aici plătim bilet de intrare, dar merită. Până și copiii sunt emoționați la întâlnirea cu istoria. Asta poate și pentru că primesc promisiunea noastră, ca după atâta culturalizare vom merge la restaurant pentru a ne desfăta burțile.

De la Histria o pornim către Năvodari și trecem prin Săcele. Știți voi cine s-a născut în Săcele? Între Năvodari și Mamaia a apărut un cartier nou. Hoteluri, apartamente de închiriat. Suntem uluiți. Ne plimbăm pe plaja din Mamaia, de-a lungul falezei, până la lăsarea întunericului. E mult mai plăcut să te plimbi pe plajă în sezonul rece decât în sezonul estival când mori de cald. Când e frig și mă plimb pe plajă îmi amintesc de filmul Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Am urmărit de vreo 4-5 ori această peliculă, una dintre preferatele mele. Vouă v-a plăcut?

Vine și momentul mult așteptat. Cina din Constanța. Suntem lihniți. În asemenea momente ne gândim la prietena noastră Anca, pe care ar fi cuprins-o nebunia în asemenea momente. Este ora 18:30, iar singura noastră masă din zi a fost un umil sandwich la ora 10:00. Pentru că este ziua nevestei alegem un restaurant mai fin, asta și pentru că localul nostru obișnuit din Constanța era plin. Mergem la Restaurant Pizzico, Piața Ovidiu nr. 7. Meniul este sub formă de ziar, cu tot felul de povești interesante și mâncărurile prezentate într-un mod frumos, ce evocă vechea lume boierească demult apusă. Prețurile cam mărișoare, atmosfera plăcută deși în aer liber la o temperatură de 5 grade. Ne vorbim între noi să nu comandăm băuturi, pentru a scuti bani. Copiii mai mârâie că le este sete, ar bea ceva, dar îi liniștesc eu:  "Lăsați, băieți, că e Mega la un minut de restraurant. Bem acolo pe alese.". Și adevărul este că nu merită să dai 10 lei pe un Pepsi la 0,25 litri, când cu 10 lei putem bea toți patru de la Mega. Plus că nu este sănătos să bei în timpul mesei. Comandăm așa: copilul cel mic - penne carbonara, copilul cel mare - un burger de 43 lei (Eu nu înțeleg prețurile la burgeri din restaurante. Pentru mine cei mai buni burgeri sunt Big Mac, Quarter pounder with cheese și Whopper, iar ăștia sunt la o treime de preț față de un burger de 43 de lei. Și mult mai gustoși.), nevasta - ciolan de berbecuț la cuptor dichisit cu mămăligă, eu - tigaie picantă de porc cu mămăligă frecată cu brânză. Mâncarea a fost unanim apreciată. Chiar bună. Preț total - 172 lei, fără tips. Cam mare, nu? După ce am plătit, ne-am ridicat de la masă și ne-am dus la Mega, aflat la 100 metri apropiere, am luat niște răcoritoare pe care le-am băut lângă Casino, privind la Marea Neagră care oferea un adevărat spectacol, fiind foarte agitată. Un crevetier se afla la o mică distanță de țărm și puteam observa cum valurile îl ridică și îl coboară într-un ritm destul de rapid. 

Ceasul era deja trecut de 20, așa că ne-am grăbit spre casa noastră. Nu trebuie să ne prindă ora 23 pe străzi, fiind stare de alertă. Noapte, autostrada liberă. La radio se difuzează The Allman Brothers Band - In Memory of Elizabeth Reed, de pe albumul live At Fillmore East din 1971. O piesă ce se potrivește perfect cu noaptea liniștită de afară, dar și cu energia pe care o oferă condusul pe autostradă. Realizatorul emisiunii povestește de cele câteva cover-uri incluse pe album, unul dintre ele fiind realizat chiar după celebrul T-Bone Walker. Apoi ni se vorbește despre doi dintre membri trupei, care surprinzător au murit la 24 de ani, în accidente de motocicletă, la scurt timp unul de celălalt.

Oprim la unul dintre popasurile autostrăzii pentru a face pipi. WC-ul este impecabil. La fiecare chiuvetă sunt flori, totul este aranjat ca pentru revistă. Cel care se ocupă de WC stă afară și privește în gol. Când ies, îl salut și el mă întreabă dacă am să-i dau o țigară. Nu am, dar mă duc la mașină și îi aduc 5 lei. Îi dau și îi spun că a aranjat foarte frumos WC-ul. Se luminează la față. Mă invită și în toaleta femeilor să văd și acolo. Mă îndeamnă să fac poze. Îmi spune că lumea e nesimțită și lasă murdar, dar se străduiește să curețe după fiecare. Lucrează în ture de 48 de ore. Mai schimb cu el câteva cuvinte, după care ne îndreptăm spre casă. Ajungem la 22:50.

Și pentru că îmi place să vorbesc despre mâncare și băutură, voi încheia pagina de astăzi în acest spirit. Chiar de aniversarea ei, la câteva zile după excursie, nevasta a pregătit un meniu de lux cu patru feluri de mâncare și trei feluri de băutură. După cum urmează:
Antipasti : piept afumat de rață, salam de cerb, brânză blue stilton, brânză moale de capră, brânză danish blue, ardei iuți umpluți cu brânză
Primo : cannelloni cu carne de vită și sos de roșii, totul gratinat cu parmegiano reggiano
Secondi : ceafă de porc gătită lent, cartofi cu rozmarin și usturoi la cuptor
Contorno : castraveți murați în saramură, ardei copți din Peru
Dolce : tiramisu
La aperitive și paste am băut un cabernet creat de eonologul Aurelia Vișinescu, iar la friptură am băut bere Guinness, preparată special la Dublin pentru ziua nevestei de însuși Arthur Guinness. Copiii au băut limonadă făcută în casă din lămâi, apă și zahăr.