În 1958 se înființa, la Ploiești, Grădinița nr 29, într-o casă construită în anii '30. Aflăm de pe wikipedia că în acel an, în fruntea statului nostru se afla tovarășul Ion Gheorghe Maurer. Anul 1958, părinții își duceau copiii la grădinița cu program prelungit, iar apoi plecau liniștiți către fabrici și uzine, pentru a clădi comunismul. Oare în acele vremuri copiii mai plângeau diminețile când erau lăsați în grija tovarășelor educatoare? Sau mergeau cu bucurie în sălile de clasă, dornici de joacă ori avizi să învețe o poezie nouă? Erau diferiți față de copiii zilelor noastre? Nu știm. Copiii de atunci sunt acum bunici, iar unii dintre ei cu siguranță au trecut pe lumea cealaltă. Generații și generații de copii au intrat în această grădiniță, până când imobilul a fost măcinat de timp și ruina l-a cuprins. Astfel l-am găsit în anul 2021, aflat la o plimbare prin Ploiești [ În căutarea unei curți de pe Strada Praga unde în 2008 am băut câteva beri cu doi prieteni din lumea virtuală (Watson și Hades se numeau pe internet). Curtea și localul nu au mai fost găsite, semn că fie s-a desfintat cârciuma, ori poate faptul de care amintesc nici nu s-a consumat vreodată, ci a fost doar în mintea mea. Nici de cei doi prieteni nu mai știu nimic.]
M-a impresionat Grădinița nr. 29. Am făcut o poză. Scurgerea iremediabilă a timpului. Ce se alege din noi? Boală, ruină, moarte. Nimic.
Watson (sau Cornelia cum NU-I place sa i se zica) exista !! Posteaza zilnic pe facebook poze cu cei doi copii ai ei !!
RăspundețiȘtergereHades, in schimb, e doar un produs al imaginatiei tale !!
Watson din nefericire mi-a dat ignore pe facebook. Sa ii spuneti voi ca am scris despre ea.
ȘtergereCu siguranță copiii aveau aceleași manifestări, doar că adulții (părinți ori educatori) cred că erau mult mai severi și se manifestau într-un mod ce astăzi ar face subiectul unor știri „incendiare” despre comportamente neadecvate față de minori. Și totuși virusul ăsta, boala asta, ciuma asta care se cheamă omenire a reușit să supraviețuiască, să se înmulțească, să consume în bătaie de joc .... Casele mor încet, oamenii niciodată.
RăspundețiȘtergerece sa se aleaga? vesnica pomenire de catre generatiile care vin. cu putin noroc, poate reusim sa facem ceva cu viata asta astfel incat stranepotii sa se mai intereseze de numele noastre, sa le puna pe un pomelnic. altfel, conteaza aici si acum. daca nu ratezi niciun moment sa faci maxim din secundele pe care le ai, nici nu mai conteaza ce ramane dupa tine.
RăspundețiȘtergere