Casio

Pentru mine Casio a fost și va fi o firmă de suflet. În liceu am luat prima oară contact cu ceasurile Casio, colegul meu Ciuc avea unul. Mi se părea ceva ireal, eu fiind obișnuit cu celebrele ceasuri cu melodii care mi-au marcat copilăria (afișau data, zilele săptămânaii, secundele, iar daca apăsai concomitent cele două butoane de pe partea dreaptă cântau o melodie; unde mai pui că aveau și lumină). Dar ceasul lui Ciuc era mult peste ceasurile cu melodii, avea așa un aer capitalist. Ciuc a păstrat multă vreme acel ceas, iar într-un final, așa cum promisese în repetate rânduri, l-a oferit ofrandă muntelui, adică probabil l-a aruncat în vreo prăpastie, în drumurile lui montane. Iar apoi colegul meu de bancă din liceu, Costin, și-a cumpărat un Casio G-Shock, care mi s-a părut absolut fabulos. În 1996 mi-am cumpărat un ceas identic cu al lui, după ce în prealabil am strâns un an de zile bani. Modelul clasic de G-Shock, cadran dreptunghiular, ziua săptămânii în stânga sus, data în dreapta sus. Bateria acestui ceas a ținut 10 ani, timp în care l-am purtat cu deosebită mândrie. Iar în 2006, în timpul Jocurilor Olimpice de la Torino mi-am cumpărat un ceas Casio cu limbi și brățară metalică din colecția Edifice. Iar apoi, aflându-ne în era consumatorismului, am mai cumpărat încă un G-Shock (ceasul oficial de mare), alt Edifice, iar la aniversarea mea din 2020 am primit de la nevastă un ceas superb G-Shock, dar din colectia G-Steel. N-a fost ieftin, 1418 lei. 

În pofida dragostei mele pentru Casio, nu toată lumea vede cu ochi buni această firmă. Nu puțini sunt aceia care le consideră ceasuri de duzină, de pildă colega mea Andra spune că sunt ceasuri care se vând și în IDM, că au modele care costă 99 de lei, că sunt ceasuri ordinare, un fel de semi-știft. Nu contează că au modele frumoase, unele chiar foarte scumpe. Asta e părerea ei și a unora influențați de marcheting. O firmă pusă pe un produs are impact major asupra creierului. Recunosc că și mie îmi place Casio și poate nu aș cumpăra ceasul dacă pe el ar scrie altceva, iar la același preț poate ar fi mai de calitate.

Zilele trecute au fost două întâmplări care mi s-au părut interesante. Cumnată-mea, văzându-mi ceasul G-Steel, a spus: "Și prietenul meu are un ceas mișto. Tag și nu mai știu cum se numește. A dat 3000 euro pe el.".  Evident, era vorba despre un Tag-Heuer. I-am zis și eu: "Al meu a fost 2000 de euro, de Black Friday.". A crezut, a lăudat ceasul. Ieri am venit pe jos de la muncă alături de colega mea Mihaela. I-am arătat ceasul, l-a laudat și a zis: "Și prietenul meu are un ceas frumos. Omega.".  Iată ce înseamnă să nu ai idei preconcepute. S-a dublu demonstrat faptul, că fără să știe ce firmă este ceasul, lumea asemuiește un ceas Casio cu un ceas de lux.

Acum îmi doresc un ceas Casio Pro Trek Triple Sensor. Sper să mi-l aducă Moș Gerilă.