U2

În tinerețe aveam un prieten numit Aliosha. Am fost colegi un an la Universitatea Tehnică, după care el a plecat peste graniță și ne mai vedeam în timpul vacanțelor. Era un băiat bun la carte, extrem de popular în societate și mai ales cu mare lipici la femei. Eu eram exact opusul lui, dar asta nu ne-a împiedicat să fim prieteni buni, fiind perioade când ne vedeam zilnic, ascultam muzică, mergeam prin terase și restaurante, la cinematograf, ori la meciuri de fotbal pe stadion. Îmi plăcea să merg acasă la el, unde întotdeauna mă servea cu o mâncare bună și ceva fin de băut. Își punea iubitele de atunci să gătească și aveam mereu parte de specialități culinare. Țin minte cu mare plăcere câteva evenimente sportive urmărite acasă la Aliosha. La EURO 2004 a fost un meci fantastic între Italia și Suedia, când Ibrahimovic a egalat cu un gol superb cu călcâiul. 1-1. Ori un meci de Champions League când Rapid a jucat cu Anderlecht la Bruxelles, iar giuleștenii conduceau cu 2-0 la un moment dat (goluri Ilyes și Florin Bratu). La acel meci am băut acasă la Aliosha 3/4 dintr-o sticlă de whisky și m-am îmbătat cumplit. Aliosha, mare fan Steaua, se bucura de reușitele Rapidului din acel meci. A fost frumos.

Părinții lui Aliosha erau medici. Fiind ocupați cu munca, rareori îi întâlneam. Însă odată l-am întâlnit pe taică'su, Didi. Aliosha m-a atenționat să fac liniște, că Didi e obosit, după o gardă. Omul stătea în sufragerie pe canapea, îmbrăcat doar în boxeri. Era cu capul sprijinit de spătarul canapelei, cu mâinile sub cap și cu ochii închiși. Pe masa de lângă el era un pahar cu puțină tărie, iar boxele sistemului audio umpleau încăperea cu muzica celor de la U2. Didi, în boxeri, pe canapea, asculta U2 și chiar dacă niciun mușchi nu i se clintea, părea să aprecieze muzica. U2. Mi-a rămas întipărită această scenă.

Zilele astea, la vreo 20 de ani distanță de la faza cu Didi, am cumpărat două cd-uri cu U2. Lumea se miră că mai cumpăr cd-uri, acum când e atâta muzică free pretutindeni, dar îmi place să ascult muzica la fel ca pe vremuri, să bag discul în sistemul audio și să apăs play. Două cd-uri Best of U2, unul pentru perioada 1980-1990 și celălalt pentru perioada 1990-2000. Ajuns acasă, după o zi de muncă, am destupat o sticlă de JW Green Label pe care o cumpărasem mai demult, mi-am turnat într-un pahar de cristal și am început să beau și să ascult muzică. Am ascultat cap coadă cele două cd-uri. Superbi U2. Miss Sarajevo am ascultat-o pe repeat de trei ori. Whisky-ul și muzica celor de la U2 s-au completat excelent. Am fost și eu ca Didi pentru o seară. 

N-am mai vorbit cu Aliosha de vreo 7-8 ani, nu știu dacă Didi mai trăiește, dar am petrecut o seară frumoasă în compania muzicii și mi-am adus aminte de tinerețe.