Experiențe culinare de week-end

Patru experiențe culinare din week-endul ce a trecut:

1. În urmă cu vreo 8-9 ani am mâncat în Sibiu la Restaurantul Kulinarium. A fost o experiență plăcută, chiar am înrămat o poză de acolo și am pus-o pe peretele camerei noastre, alături de alte poze considerate emblematice. Acum mergem în Sibiu și am de gând să repetăm figura, în prezent Kulinarium devenind un restaurant foarte respectabil. Citeam undeva că prima doamnă a țării mai frecventează acest local. Le spun copiilor că vom merge la Kulinarium și că poza înrămată din dormitor este de acolo, cu mine mâncând tigaie picantă. Fiul cel mare mă întreabă: "Poza aia în care ești îmbrăcat ca un sărac?". Iar eu îi spun: "Nici acum nu suntem bogați. Plus că eram îmbrăcat cu o bluză de la Lidl.", iar el spune: "E un trening ordinar. Chiar arăți ca un sărac.". 

Sâmbătă seara. Din păcate la Kulinarium nu sunt locuri. Chiar a devenit un local faimos. Piața Mică e destul de mare și are multe localuri cu ștaif, chiar mai multe decât Piața Mare. Nu suntem supărați, avem de unde alege. Nevasta ochește o masă aflată chiar pe caldarâmul Pieței Mici, în dreptul localului numit "Crama Sibiană". Priveliștea de aici este una superbă, așa că ne așezăm. Comandăm ciorbe, pentru fiecare ceva diferit, iar apoi ne împărtășim experiența. Ciorbă de perișoare, ciorbă gulaș, ciorbă de fasole, ciorbă de burtă. Toate ciorbele au fost de 10/10. La felul doi împărțim la patru două porții de pomana porcului cu mămăligă. Și acest fel este unanim apreciat. Băuturi nu comandăm. Să nu creadă cititorii blogului că dăm dovadă de o zgârcenie proverbială, dar nu obișnuim să bem când mâncăm ciorbă. Nu intră atât de multe lichide, ne umflăm.

La un moment dat o blondă tânără îmi pune un cartonaș pe masă și pleacă. Procedează la fel cu toate mesele. Pe cartonaș scrie că este autistă și trăiește din vânzarea acestor cartonașe. Iau cartonașul, îl bag în portofel și îi pun 5 lei în schimb. Vine la masă, ia banii și mă întreabă prin semne unde este cartonașul. Îi zic că în schimbul banilor păstrez cartonașul, îmi zice că e ok.

2. Cu o seară înainte am mâncat la Păstrăvăria Albota. Cadru natural deosebit cu mesele amplasate deasupra bazinelor cu pește. Ne servește la masă un asiatic. Îl întreb dacă e din Nepal și îmi confirmă. Îmi spune că la Păstrăvăria Albota lucrează 24 de nepalezi. Se mișcă cu o iuțeală caracteristică popoarelor asiatice. Este deosebit de politicos și zâmbește tot timpul. Rar întâlnești asemenea ospătari români. Mâncarea de aici este minunată. Luăm o gustare din pește cu icre, păstrăv și crap afumat, chifteluțe din pește, o pastă din pește. La felul doi păstrăv la grătar cu mămăligă și mujdei. Luăm chiar și papanasi cu dulceață de afine. Totul foarte bun. Atmosfera plăcută a fost un pic umbrită de faptul că în local era în plină desfășurare un team building. (La ora respectivă, întâmplător, se lansa în cinematografe filmul Teambuilding). Știți și voi cât de gălăgioase sunt astfel de evenimente, mai ales că se anunțase că e open bar la băutură. Dar mi-au plăcut mult preparatele, servirea, locația. I-am lăsat nepalezului 30 lei tips. Asta spune multe.

3. Duminică dimineața, ora 8:00. Bâlea Lac. 1°C. Pustiu. Îi fac safteaua femeii de la chioșcul cu bunătați tradiționale, singurul deschis. Cumpăr cașcaval de vacă afumat (50 lei/kg), cașcaval de oaie (60 lei/kg), cârnați afumați (60 lei/kg). Le gust pe toate acasă, acompaniate de un vin excelent, băut din pahar cu picior. Syrah & Cabernet Sauvignion. Domeniile Săhăteni by Aurelia Vișinescu. 

Discuție cu nevasta:

- Îmi iei și mie un vin de Aurelia Vișinescu?

- Nu. Vișinescu a fost torționarul ăla. Nu luăm nimic cu numele lui.

Foarte bune produsele tradiționale cumpărate de pe Transfăgărășan. Nu mă așteptam la chestii așa mișto dintr-un loc comercial.

4. Cum cobori de la Vidraru, până în Curtea de Argeș, sunt câteva sate unde gospodarii scot la poartă fructe pentru vânzare. Opresc și eu la o babă. Pere la 8 lei/kg și mere la 5 lei/kg. Iau fructe în valoare de 35 de lei. Două tipuri de pere, mere Idared și Jonathan. Dar bune, foarte bune. Românești, de ale noastre. Baba îmi oferă și palincă de pere la 60°. 50 lei/litru. Îmi dă să miros. Dar simt deja asprimea din ochii nevestei, așa că o refuz pe babă. 

-- -- -- -- --

Pe pagina de facebook a blogului am încărcat câteva poze pentru a susține acest articol. Căutați "Nopti si zile blog" pe facebook. Dați like & follow pentru a primi notificări și pe viitor.