Teambuilding (filmul)

Toată lumea vorbea despre filmul Teambuilding, așa că am decis să merg la cinema să-l văd. Vineri după muncă m-am dus direct la Mall și am luat un bilet la film, care a costat 31 de lei. Fata de la casă extraordinar de frumoasă și foarte, foarte zâmbitoare și amabilă. Am întrebat-o dacă e străină, pentru că rareori am văzut români așa amabili, dar mi-a spus că este de la noi din țară. Cum mai erau 30 de minute până la începerea peliculei, fiindu-mi foame, am mers la food court. Ai de unde alege, mâncare grămadă. M-am decis pentru Dristor Kebab, de unde pentru 43 de lei am luat o farfurie de pui și un ayran. Foarte bun. După cum probabil știți nu sunt adeptul floricelelor în sala de cinema, așa că shawerma a picat foarte bine.

Uitându-mă pe bilet am constatat că am locul 7, rândul 7, în sala 7. Asta m-a dus cu gândul la bateriile chinezești 777. Am stat lângă doi băieți de 11-12 ani. Oare ce caută singuri la un film cu audiență 15+? Pentru a fi sigur că am nimerit bine i-am întrebat: "Băieți, ce sală e asta?", iar ei au răspuns la unison: "Șapte!". După 10 secunde unul dintre ei mă întreabă: "Auziți? La ce film ați venit?", iar eu i-am răspuns: "La Teambuilding". Da, erau siguri băieții, dar nu erau preciși. Asta mi-a amintit de o glumă pe care o făceam pe vremuri la meciurile de fotbal, când mergeam pe stadion. Mă așezam în tribună și întrebam: "Cine joacă?". Băieții cu mult bun simț, și-au oprit telefoanele, vorbeau în șoaptă, parcă se sfiau și să mănânce din floricele, mestecau așa în reluare ca să nu deranjeze.

Înainte de începerea filmului au băgat 15 minute de reclamă. Asta nu suport la cinema. Dau bani ca să văd publicitate? Nu doar trailere ale unor filme viitoare, ci chiar reclame la anumite produse. Să vă fie rușine, hoților! 

În sfârșit a început și filmul, că doar pentru asta venisem. Ce să zic? Mi-a plăcut de la prima până la ultima secundă. Nu e cu nimic mai prejos față de comediile clasice cu Puiu Călinescu, Jean Constantin, Dem Rădulescu. Un film ușor, comercial, adaptat perfect vremurilor noastre. Cine critică o asemenea peliculă chiar e bou. Își propune să fie un film relaxant, pentru marea masă a publicului și o reușește pe deplin. Am râs cu lacrimi la unele scene. Savuros. Chiar îmi doream să nu se mai termine. Dialoguri fără perdea, înjurături, apropouri sexuale. Puștii de lângă mine chicoteau și își dădeau coate. Rămân la părerea că nu a fost un film pentru ei. Nu știu cum au ajuns în sală și nici nu i-am întrebat. În film au jucat foarte mulți oameni pe care îi urmăresc pe youtube. Gen Nicu Banea, un băiat deosebit de amuzant. Sau Ionuț Rusu. De asemenea foarte multe femei frumoase. Cred că avem o generație de actori/youtuberi/vlogeri foarte talentată. 

Am plecat foarte destins de la cinematograf și am decis să merg și la Mirciulică, filmul ce tocmai a avut premiera. 

Am povestit și eu de prin teambuildinguri mai demult. Vă rog să citiți partea I și partea II.