marți, 10 ianuarie 2023

Restaurant Michelangelo Sighișoara

În ultimii patru ani am stabilit o tradiție la început de ianuarie, vizita la Sighișoara, cazați întotdeauna la Casa Steluța, o locație de top cu gazde excelente, care stau mereu la povești cu noi alături de un pahar cu palincă. An de an am explorat zona atât din punct de vedere turistic, cât și culinar, descoperind resurse nebănuite. Bistroteca Baum din Dumbrăveni a rămas pe lista preferințelor noastre și de acum o vizităm anual. Din 2023 a intrat direct pe locul 1 în sufletele noastre Restaurantul Michelangelo. L-am găsit căutând pe tripadvisor un loc nou pentru a lua cina. 

Situat în apropierea cetății din Sighișoara, localul este o afacere de familie, doamna servind la mese, iar domnul fiind bucătar, chef cum se spune acum.  Faptul că unul dintre patroni servește la masă, ridică ștacheta mult de tot, pentru că nu îți ia comanda un zilier sictirit care îți mestecă "ciungă" în față, ci o persoană care te va trata cu toată atenția, care îți va face recomandări pertinente, care îți va spune o poveste. La fel și faptul că îți gătește un patron, își va da toata silința și priceperea în bucatele respective, pentru el va conta cu adevărat dacă clientul este mulțumit de calitatea bucatelor servite.

Amândoi proprietarii au fost pâinea lui Dumnezeu. Am vorbit cam o oră cu ei, ne-au povestit multe de prin Italia, despre afacerea lor, despre secretele unui restaurant de succes. Doi oameni minunați care au transformat cina noastră într-o adevărată experiență. Am încercat alături de nevastă o Bistecca alla Fiorentina, un steak de vită care în mod surprinzător a detronat vita mâncată la Brno în 2011 la hanul numit U Libušky. La Restaurant Michelangelo a fost vita perfectă, pregătită exact cum trebuie pe grătarul cu jar. Singura părere de rău când mănânc chestii de lux prin restaurante este că nu le pot asocia cu vinuri de calitate, din cauza prețurilor prohibitive pe care le au băuturile. Acasă aș fi asociat cu un tannat din Uruguay, care costă 80 lei sticla în hypermarketuri. În localuri un asemenea vin ar costa 300 lei, preț pe care nu sunt dispus să-l plătesc. Ne-am mulțumim cu un vin de 80 lei (plătiți în restaurant), numit Primitivo. Vin italian, îmbuteliat în Polonia. Cât să fie prețul la alimentara? 20? 25 de lei? Cât dai, atâta face. Un vin banal, submediocru. Data viitoare voi aduce vinul meu și voi plăti taxa de dop, dacă îmi va fi permis. Friptura de vită preparată de chef Alexandru de la Michelangelo merită un vin pe măsură!  Copiii au încercat paste, gătite cum trebuie, cu fructe de mare din belșug. Am sesizat în farfuria lor chiar și un tentacul de caracatiță. Extrem de multumiți au fost și ei, iar asta nu e puțin lucru, pentru că sunt niște copii pretențioși. Am luat și desert. Tiramisu. Cel mai bun tiramisu ever. Parcă era așa, o adiere. Nota 10. 

Atmosfera extrem de plăcută în local, cu muzică în surdină, intensitatea luminii potrivită (domnul Alexandru ne-a explicat că lumina galbenă îți face poftă de mâncare, iar cea albă ți-o taie), mese fără față de masă (ne-a spus că dacă ai o masă frumoasă din lemn, nu o acoperi, totuși eu rămân la părerea că la restaurant trebuie să ai față de masă), decoruri frumoase ce amintesc de zona Toscanei.

Mâncare perfectă, ospitalitate dusă la extrem, a fost o seară care ne-a fermecat cu totul. La plecare doamna ne-a spus să mai așteptam puțin, să-l cheme și pe domn din bucătărie, că se va supăra dacă nu își ia rămas bun de la noi. Parcă plecam de la cineva din familie, nu de la niște oameni pe care în urmă cu două ore nu îi cunoșteam. Ne-a făcut și o reducere considerabilă la nota de plată, oferindu-ne câteva produse din partea lor. Pe străzi, în drum spre Casa Steluța, aveam senzația că ne întorceam de la teatru. Ne simțeam hrăniți spiritual, nu doar cu burțile sătule. Astea sunt experiențele pe care le caut, astea sunt restaurantele atât de rare în România. Dacă sunteți sătui de pizza sau ceafă de porc cu cartofi congelați, dacă doriți să vedeți serviciu și mâncare ca afară, dacă doriți să socializați cu proprietarii afacerii, mergeti la Michelangelo in Sighisoara. Pentru mine a fost cel mai bun restaurant din ultimii ani.


paste cu fructe de mare

Bistecca alla Fiorentina

secțiunea cărnii de vită, maturată 35 de zile. minunat!

tiramisu excepțional



8 comentarii:

  1. Te contrazic vehement:
    cea mai bună carne e cea de vită cosmopolită !!!

    Vită argentiniană cu feșe braziliene, frăgezită prin acupunctură și exerciții yoga de un guru din Nepal.
    Se găsește doar în meniul celor cu gusturi alese și card pe măsură.

    Titina și Wild Rose mănâncă așa de cel puțin două ori pe săptămână.

    Tu nu ți-ai permite o porție nici dacă îți vinzi casa !!

    RăspundețiȘtergere
  2. nu stiu cum e cu maturarea 35 de zile. unde o tii? in frigider? in saramura? in the wind? in 35 de zile eu as fi crezut ca face niste viermi cat un deget de copil.
    altfel, de ce ai mers acolo? michelangelo asta era cam lgbt si alte litere, nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că în butoi se ține la maturat. Nu știu nici eu exact. Poate ne lămurește Eufrosin Potecă.
      Michelangelo e o țestoasă ninja, nu e lgbt+.

      Ștergere
    2. hă hă, păi țestoasele ninja erau homosexuale ca niște savarine, nu știi asta?

      Ștergere
    3. Nu erau bre testoasele amorezate de reporterita April O'Neil ?

      Bine, in noua versiune de film am auzit ca April va fi jucata de un transexual, deci tot acolo ajungem :(

      Ștergere
    4. Maturarea cărnii de vită se face în niște frigidere speciale, cu temperatură și umiditate controlate și are ca scop frăgezirea bucății respective. În Florența erau foarte multe restaurante ce aveau aceste frigidere montate chiar la intrare. Dacă ai poftă de o friptură îți alegi bucata pe care o dorești direct din frigider. Dar și prețul e pe măsură!

      Ștergere
  3. Carne de vită la jar ?
    "A, mamă, asta e din aia care îmi place mie."

    Și la desert tiramisu ?
    "A, mamă, ăsta e exact d-ăla care îmi place mie."

    RăspundețiȘtergere