Jurnalul unei femei din Bucovina, săltată în 1941 de structurile NKVD și deportată în Siberia, dincolo de Cercul Polar, de unde va primi autorizația de întoarcere în 1958. Vorbe adevărate, nicidecum ficțiune, o carte scrisă în modul simplu al unui om din popor, dar cu un foarte mare talent literar. Una din milioanele de vieți distruse de comunism. Știam despre toate astea, am urmărit Memorialul Durerii în anii '90, dar citind această carte, am conștientizat pe deplin dimensiunile tragediei. Gândiți-vă că v-ați întemeiat o familie, ați pus deoparte ceva agoniseală prin propria muncă, stați liniștiți alături de soț/soție și copii în propria casă, iar deodată în toiul nopții vine poliția secretă sovietică și vă saltă, somându-vă ca în 15 minute să fiți gata de plecare, fără niciun bagaj, vă duce cu mașina la gară și vă aruncă într-un vagon de tren de marfă unde alături de alți 100 de oameni veți călători două săptămâni până în Siberia, noua voastră casă, unde veți trăi 20 de ani sub limita existentei. Ați fost declarați dușmani ai poporului, întreaga avere vi s-a confiscat, în casa voastră vor locui alți oameni. Ceva de neconceput pentru vremurile bune pe care le trăim în prezent și în care suntem nemulțumiți și supărați de orice nimic. Cam așa s-a întâmplat în comunism, comunismul cel regretat de unii retardați, care afirmă "era mai bine înainte".
O carte eveniment, citită pe nerăsuflate cu multă tristețe și emoție. Pentru prima oară am citit cu mare interes chiar și prefața + postfața, cartea prezentând la final câteva poze reale din viața autoarei. Cei mai cu cap 50 de lei cheltuiți pe anul ăsta. Dacă nu ați citit cartea, plasați repede o comandă.
Tulburătoare carte !
RăspundețiȘtergereCitită în 2017, pusă prima în colajul meu cu cărți
(cel de pe FB, pe care îl postez anual la final de decembrie).
Multumesc pentru pont!
RăspundețiȘtergereRecomand si Cristian Săileanu, ”Manual de'ntors acasă - de la Stalingrad”.
Dar si Baldaev - Drawings from the Gulag.
Pe aceasta din urma o puteti gasi pe archive.org.
Felicitari pentru blog! Este o forma de rezistenta!
Există un mit al "epocii de aur" la fiecare națiune de planeta asta. Problema se pune cum tratezi din punct de vedere socio-politic această problemă... asta dacă ai cu cine. Suntem conduși de politicieni cu profil intelectual scăzut, lipsiți de voință și viziune, captivi într-o mentalitate tribală în care primează dorința de a-și asigura îmbogățirea rapidă, a lor și a neamurilor lor și apoi văd ei ce se mai întâmplă. Fesenizarea apoi pesedizarea țării, sunt caracterizate printr-un stat social care are ca unic scop (nedeclarat, evident!) de a ține captiv un electorat slab educat și slab instruit.
RăspundețiȘtergerePartea cu regretul perioadei comuniste aș vedea-o periculoasă dintr-un spectru mai larg. Pericolul vine de la totalitarism, indiferent de ce formă îmbracă (comunism, nazism, etc). Din păcate, transformarea unei democrații fragile în cleptocrație duce la nevoia de a avea ordine și justețe în societatea în care trăiești. Adică, fix ceea ce promite în mod demagogic orice partid extremist, indiferent pe ce latură a eșicherului politic se află (extrema stângă, extrema dreaptă). Și așa ajungi să aluneci în tenebrele istoriei... în acest moment delicat ne am aflăm noi acum.
Vina primară o văd în distrugerea sistematică a sistemului educațional, deci el ar trebui reparat primul, apoi mers cu justiția, sănătatea și infrastructura. Toate, într-un climat de securitate. Asta ca să menționez și posibile soluții, nu doar să constat neajunsuri.
Problema nu musai că există oameni care spun că înainte era mai bine. Dacă alegi o cheie potrivită, există măcar o fărâmă de nostalgie în fiecare.
RăspundețiȘtergereAș descifra în acest "înainte era mai bine" și o manifestare a lipsei profunde a calității interacțiunii de dinainte: lipsiți de toate cele, trebuia să te bazezi pe cei de lângă tine, cu toate abilitățile ce decurg de aici.
Acum? Te uiți mai urât la unul, îți scapă una mai așa, te pârăște la miliție.
Acum? În numele globalizării, sunt toți mai importanți afară de populația indigenă majoritară, pentru a cărei propășire statele nu vor să aibă o soluție și atunci importă rebuturi din alte părți.
Problema este că sensul cuvintelor a fost pervertit atât de mult încât acum democrație, libertate și altele asemenea au ajuns să fie doar fațade pentru aceleași clădiri de care ne ferim.
Pentru cei cu adevărat ipocriți și simultan cu adevărat nostalgici există până și colectivizare.
Și, în general, în Europa toți mint pe toate subiectele.
Cu cine mai seamănă? Păi cam asta zicea Soljenițîn despre URSS.
Cât despre sistemul educațional și distrugerea lui, ei bine nu este distrus, ci se întâmplă să evolueze, ca întotdeauna, împreună cu nevoile statului, nu cu nevoile societății, iar astea două nu-s același lucru.
Partea bună e că nu-i nevoie să aștepți să-ți dea statul educația pe care o vrei: încă nu este ilegal să gândești (chiar dacă e descurajat oficial atâta timp cât nu deviezi de la discursul oficial) și nu-i ilegal să te informezi, orice-ar însemna asta (chiar dacă e descurajat să o faci din alte surse decât cele oficiale).
Așa că nu înțeleg ridicatul ăsta de fuste țigănești - au, educația, mamă, ce-ați făcut cu educația?
Nimic, educația de stat e foarte bună pentru scopul ei, iar de cealaltă e oricum fiecare responsabil.
Personal, eu am urât școala-n sânge, dar m-am folosit de perioada aia cât am putut de bine ca să-mi fac un rost.
Desigur, e nevoie și de o memorie colectivă, e necesară, dar nu suficientă, dovadă că avem memoriale ale durerii și astfel de cărți dar ne băgăm cu capul în același rahat.
Poate că - surprinzător și contraintuitiv la prima vedere - soluția șade în egală măsură în... whisky, music & smart casual dining și un pic de cântat la hypermarket (nu că vreau musai să-ți fac atmosferă gratuită, fiecare să-și reproiecteze singur exemplul).
Și, înainte de-a semna de ieșire, adaug și eu o boabă: Viața Țărănească în Comunism. Mărturii din județele Teleorman, Olt și Ialomița.
Există o serie întreagă, Recviem pentru Țăranul Român, o inițiativă lăudabilă, de altfel. Eu mi-s din Teleorman și-am căutat anume cartea respectivă, pentru că acoperă și satul alor mei.