Construcții extraterestre. Jack și spumantul acru. Calamar umplut.

În ultimii 10 ani, cu unele excepții, am evitat litoralul românesc pe timp de vară, îndreptându-mă către Grecia, Bulgaria, chiar și Muntenegru. Nu din snobism sau că mi-ar da banii afară din casă, ci de faptul că sunt dezamăgit de calitatea serviciilor de la noi, de aglomerația urbană pe care dezvoltatorii lacomi au creat-o în ultima vreme, de țigăneala tot mai accentuată care cuprinde litoralul nostru în sezonul estival. Am rămas cu imaginea idilică a stațiunilor de la mare din vremea copilăriei mele comuniste când veneam aici cu părinții, ori din primii ani ai tinereții când mergeam pentru primele dăți la mare cu grupul de prieteni. Mai vizitez și acum litoralul nostru, dar iarna, doar o zi, când mă plimb pe câte o plajă pustie ori pe faleza din Constanța și mai merg pe la vreun un restaurant de pește. Da, atunci este plăcut.

Din nou în Bulgaria. Zona rurală a litoralului. Fără chaise longue-uri (nu mi-au plăcut niciodată, nu le văd utilitatea pe o plajă, mie îmi place să stau tolănit pe cearceaf, ca pe vremuri), fără umbreluțe, fără beach-bar-uri, fără muzică tare în difuzoare pe care să o simți în piept...bum, bum, bum. Doar plajă și mare, așa cum a lăsat Dumnezeu când a făcut lumea, ori dacă nu credeți în Dumnezeu, așa cum s-a format pământul acum miliarde de ani. Parchez mașina la marginea plajei și mă arunc imediat în apă, alături de fiul meu cel mare și fiul meu cel mic, cu nevasta alergând după noi pentru a ne da cu cremă de plajă pe piele, însă noi nu mai avem răbdare, vrem să simțim apa mării. Până la mare am mers pe un drum pietruit printre lanuri de floarea soarelui și porumb, mașina s-a prăfuit cu totul, dar asta parcă sporește din pitorescul locului. Cât vezi cu ochii plajă, iar lume foarte puțină, poți respira. Marea aici e sălbatică, sunt valuri mari care mă doboară, stârnindu-mi hohote involuntare de râs. Ne bălăcim vreo două ore, timp în care nevasta stă pe cearceaf nemișcată, pentru a se bronza, obicei pe care nu-l împărtășesc. Noi stăm în apă, ca hipopotamii. În dreptul nostru, pe plajă, este o construcție mare din beton, cu desene ciudate. Îi spun fiului meu cel mic că este construită de către extratereștrii acum mii de ani, aidoma piramidelor și că oamenii de pe Terra nu ar putea niciodată să construiască așa ceva, iar fiul meu cel mic mă contrazice și îmi spune că a fost construită de o civilizație avansată venită din viitor. Cu astfel de dialoguri trece timpul în apă, iar la un moment dat își face apariția și nevasta, care ne propune un joc interesant. Unul din noi trebuie să se gândească la o meserie, iar ceilalți trebuie să pună întrebări ajutătoare pentru a ghici la ce meserie s-a gândit respectivul. Eu mă gândesc la o meserie foarte grea, pe care nu reușește nimeni să o ghicească. Ceasornicar.

Seara mâncăm la un restaurant bun, pe malul mării. Are și formație live. Serviciul este ireproșabil. Ospătarul ne întreabă ce vrem să bem înainte de a ne lua comanda de mâncare. Așa se procedează, rareori se pune în practică. Eu deschid cu două beri la halbă. Costă 5 leva halba (înmulțiți cu 2,6 pentru a afla prețul în lei. De la 1 ianuarie 2026 Bulgaria va trece la €). Nevasta comandă și gustări pentru toată lumea, dovlecei pane și o farfurie plină cu peștișori mici prăjiți. Merg foarte bine la bere. Pentru main dish aleg carne de purcel cu ciuperci, preparat foarte delicios. Să tot mănânci și să bei la malul mării, în timp ce asculți muzică live, preluări după Rod Stewart, Sting sau Michael Bolton, dar cu accente bulgărești. Îmi vine pofta să beau whisky. Comand 50 de Gentelman Jack. Mă întreb dacă or aduce ce trebuie, dacă nu or aduce whisky contrafăcut, ori Jack Daniel’s normal care e mai ieftin cu 3 leva/50 ml. Noi, cei care am trăit în comunism și apoi în tranziție, suntem obișnuiți cu asemenea mișmașuri. Însă whisky-ul îmi este servit ca la carte, în pahar branduit cu Gentelman Jack, alături de o găletușă mică plină cu gheață. Îmi pun un cub de gheață în pahar și încep să beau. Este chiar ce trebuie, știu perfect gustul acestei băuturi, mă rușinez că m-am îndoit de angajații acestui local. Îmi merge la suflet acest pahar de whisky, dar nu mai comand altul pentru a nu o supăra pe nevastă.

Plecăm de la local și ne plimbăm pe malul mării. Este lună plină, foarte mare, fix ca în jocul Monkey Island 3, unul dintre cele mai frumoase questuri din toate timpurile. Luna se reflectă în apă, oferind un peisaj idilic. Trec pe lângă doi copii de 11-12 ani, băiat și fată. Tot români și ei. Surprind frânturi din dialogul lor. Băiatul spune: “Mi-ar plăcea să fiu fată. Nu aș avea nicio problemă cu asta.”, iar fata îi spune: “Da? Și să te chinui când naști copii? Ți-ar plăcea asta?”. Ei mergeau în sens opus nouă, așa că n-am mai auzit continuarea discuției. Doar am mers cuminte în urma nevestei, care insistă că după masă trebuie să ne plimbăm pentru a ajuta digestia, lucru complet greșit, care poate fi confirmat de medici, daca avem printre cititorii acestui blog.  

Ați mâncat vreodată lufar mic? Bulgarii îl numesc cernokop. Deobicei se servesc câte trei la porție. Sunt foarte gustoși. Făcuți pe grătar. Într-o zi asta am mâncat la prânz, iar în altă zi am mâncat chiar și lufar mare, un pește ce se aseamănă cu bibanul. Într-una din seri am dorit să mâncăm din nou la localul unde am fost atât de frumos servit cu Gentelman Jack, dar din păcate nu mai aveau mese libere. Am căzut psihic cu totul, nu mai aveam chef de nimic, sunt foarte impresionabil în astfel de momente, sunt labil, recunosc. Mergeam fără nicio tragere de inimă în urma nevestei și fiilor, fără să mai aștept nimic bun pentru seara respectivă. Nevasta a găsit un local și ne-am așezat la o masă, dar mi s-a părut că miroase îmbâcsit și am spus să plecăm numaidecât. Fiii și nevasta s-au enervat și ei, știind că am intrat în starea mea de nemulțumire totală. Am mai mers ce am mai mers și ne-am așezat la un alt local. Aici am așteptat 5 minute fără ca cineva să ne bage în seamă, chestie care mie mi se pare inacceptabilă. Nu ai cum să tratezi așa clientul. Cu toate protestele venite din partea familiei, i-am ridicat de la masă și am plecat. Ei mi-au zis că de acum să găsesc eu local. Am pornit din nou la drum și până la urmă am reușit.

Dukov House. Încă de la intrare am simțit o vibrație plăcută. Deși restaurantul era plin, doamna care servea ne-a găsit imediat o masă și ne-a explicat pe îndelete meniul, ne-a adus băuturi, ne-a vorbit din suflet. Eu am luat calamar umplut cu roșii, brânză și nuci. Nu exagerez, dar a fost un fel de mâncare extraordinar, cum nu mănânci în fiecare zi. Mi s-a făcut din nou poftă de whisky. Avea doar Jack clasic, old no. 7. Am luat și mi-a fost adus chiar de patronul localului, de ca și cum aș fi comandat cine știe ce chestie nemaivăzută și prețioasă. Omul chiar mi-a spus ceremonios, punând paharul pe masă: “Jack!”. Doamna, în spatele său, doar mi-a pus găletușa cu gheață discret pe masă. La desert ne-a fost recomandat cheese cake de casă, care de asemenea m-a impresionat. De fapt pe toți ne-a impresionat, nu doar pe mine. Nevasta, fiii și eu uitarăm neajunsurile de mai devreme. Ne-a plăcut atât de mult încât seara următoare am decis să luăm cina tot la Dukov House. Când ne-a văzut, patronul ne-a spus: “I reserved a table for you. I knew that you come back.”. Ce să zic? Omul știe să se poarte cu clienții și să le vorbească frumos. Mi-a plăcut atât de mult calamarul, încât am cerut la fel, dar de data asta am cerut și vin spumant, fiind cunoscută dragostea mea pentru această băutură. Însă vinul spumant bulgăresc era extrem de acru, de nebăut. Mizerabil. Am chemat-o pe doamna și i-am spus să-l ia, că nu e bun. Am cerut bere Carlsberg la draft. Ne-a adus-o din partea casei, cerându-și de 100 de ori scuze pentru spumant, spunând că la ei, în Bulgaria, lumea nu prea consumă așa ceva, neavând o tradiție. I-am spus să nu-și facă probleme pentru spumant că nu e vina ei, dar femeia tot se simțea vinovată. La finalul mesei ne-a adus două păhărele mici cu un lichid închis la culoare. Ne-a spus că e pentru digestie. Fernet Branca. Noi am întrebat ce fel de băutură este, dar nici ea nu știa și l-a întrebat pe patron, care ne-a explicat că este o băutură medicinală foarte bună pentru stomac. Ne-am împrietenit cu acești oameni și am aflat că de fapt sunt căsătoriți și este afacerea lor, dar intuisem deja asta, la cât de frumos s-au purtat cu noi. Oameni minunați. A fost foarte bun Fernet Branca. După ce l-am băut nu ne-am mai simțit grei după masă, așa că nevasta nu a dorit să se mai plimbe pentru digestie, ceea ce m-a bucurat nespus.

Am plecat spre casă, România, țara noastră, iar la Vama Veche, la fosta graniță ne-am oprit la Duty Free. Am luat o sticlă de Gentelman Jack la 1 litru cu doar 127,90 lei, ceea ce reprezintă un preț foarte bun. Fiii mei au luat un tub mare de Mentos, care conține 5 tuburi mai mici. Astea sunt un fel de mentosane. Nevasta și-a cumpărat un parfum străin de 50 ml. S-a mai terminat o vacanță.

construcție extraterestră

litoralul din Bulgaria rurală

purcel cu ciuperci

calamar umplut

lufar mic