Întâlniri forumiste

Pentru cititorii blogului care nu sunt familiarizați cu întâlnirile forumiste, să specificăm că la acest tip de întrunire participă oameni care s-au cunoscut în mediul virtual (în cazul nostru pe un message board) și pentru că nu erau într-atât de sociopați cât să stea doar in spatele unui monitor și a unei tastaturi, au decis să se vadă și în viața reală. Motivele pentru care acești oameni de pe forum s-au întâlnit în realitate au fost dintre cele mai diverse, incluzând servitul mesei în oraș, partide de sex, mers la cinema, plimbări prin propriul oraș sau alte locuri, beții și chiar căsătorii.

De această dată mă întâlnesc cu older și piskeshu pentru a merge la restaurant, la Casa Armatei. Iau copilul cel mare de la grădiniță și-l întreb: "Mergi cu mine la restaurant ca să ne întâlnim cu niște oameni?", iar el răspunde: "Da, merg.".  Ne suim în troleibuz și plecăm spre Casa Armatei, care din păcate este închiriată pentru un banchet de sfârșit de an al liceenilor. Până să vină older admir ținutele elevelor, rochii lungi ca ale vedetelor și crăpate încât să se vadă piciorul până sus. Unele au picioare subțiri ce sunt puse bine în evidență. Apare și older, urmată de piskeshu la câteva minute. Vin ei cu ideea să mergem în Energiea. Acolo se și bea, se și mănâncă. 
- De ce te numești older?
- De la albumul lui George Michael.

Arată frumos localul și are loc de stat afară pe trotuar, exact cum am văzut la cârciumile din Spania. Din păcate prețurile sunt prohibitive. O bere la halbă costă 13 lei, un Pepsi la 0,25 costă 9 lei, o porție de coaste de porc cu cartofi și salată 46 lei. Dar cu toate astea o atmosferă plăcută domnește printre cei aflați în acest loc.

older fumează țigări preparate de ea din tutun și foaie. Copilul meu cel mare râde de ea, văzând cum își înfășoară țigaretele. older este un om deosebit de prietenos și vesel. Optimismul se citește pe fața ei. Vorbim despre job-uri și despre banii câștigați. Sunt mulți sau puțini? Suntem săraci sau bogați? Suntem clasa mijlocie? piskeshu spune că s-a îngrășat 7 kg și mănâncă o salată cu șuncă italiană și fructe de pădure. Mușcă dintr-o felie de ridiche pe care o scuipă imediat. Ia din cartofii mei prăjiți. Împart cu copilul meu cel mare coastele, cartofii, sosul și salata. Sunt bune. older bea un cocktail din vodka și fructe de pădure, într-un pahar special. Discutăm despre literatura universală. Maestrul și Margareta ne-a plăcut tuturor. piskeshu scoate o carte veche de la anticariat și ne-o arată. Eu îl întreb dacă îi place geaca mea.
- Nu, nu îmi place.
- De ce?
- E urâtă. Zici că e de muncitor.
- Am dat 300 de lei pe ea.
- Mai mult de 10 lei de la second hand nu face.
- Mie îmi place, spune older. Soțul meu ar da oricât pe așa ceva.
Dar poate spune așa ceva ca să mă împace. Când aud numele older nu mă gândesc la George Michael, ci la niște versuri ale lui Leonard Cohen: "The last time we saw you, you looked so much older / Your famous blue raincoat was torn at the shoulder." Geaca mea e albastră de asemenea. Chiar merită 300 de lei, doar că nu este o geacă pe care să o înțeleagă oricine.

Băiatul meu cel mare face poze cu telefoanele lui piskeshu, noi mâncăm, bem și vorbim ca intelectualii. Ne mai amintim ce forumiști am cunoscut acum 12 ani, realizăm că 2007 a fost demult, mai ascultăm ce vorbesc cei de la mesele vecine, mai facem câte o glumă sau câte o poză pentru facebook. Într-un final timpul ne gonește către case. Eu mă duc alături de copil în stația de la Mc Central să luăm troleibuzul, iar older cu piskeshu se duc spre Librăria Humanitas unde Vodolazkin își lansează noul roman. Ceva vreme mai târziu, older îmi trimite poză pe telefon cu noua achiziție, romanul "Aviatorul".

În drum spre casă ascult conversația unor oameni în jur de 60 de ani. "Ai auzit că pleacă Moke în Israel? Mie îmi plăcea. Ce? Nu era bun? Pe Enache nu pot să-l suport..." etc.

Cam asta a fost întâlnirea. Frumos! Ne mai vedem.

Carson McCullers - Inima-i un vânător singuratic

Țara autorului : Statele Unite ale Americii

Titlul original : The Heart is a Lonely Hunter

Anul publicării  : 1940

Ediția în limba română : Editura Polirom

Număr de pagini : 307

Nota Nopți și Zile Blog : 4/5

Valoarea nu așteaptă numărul anilor. Femeia asta a publicat romanul la 23 de ani și nu este o apă de ploaie, ci o carte de mare valoare care atinge în primul rând problema singurătății omului, singurătate chiar și atunci când este înconjurat de familie, prieteni sau alți oameni. Acțiunea situată în Sudul dominat de tensiuni rasiale, propune 5 personaje principale: o tânără de 14-15 ani cam băiețoasă, mare iubitoare de muzică, un proprietar de restaurant, un doctor de culoare, un alcoolic cu idei ciudate și nu în ultimul rând un mut, un liant între toate personajele. Idei interesante conturate frumos prin interacțiunea celor cinci, o lectură deloc facilă, cu detalii amănunțite la fiecare acțiune care reușesc să evidențieze foarte bine o lume ciudată într-un oraș oarecare, probabil în Georgia, perioada 1938-1939. Multe cadre foarte interesante ne oferă Carson, de pildă un party al tinerilor de 14-16 ani, ori o ieșire la picnic, sau pur și simplu o plimbare noaptea pe străzile orașului. Mi-a plăcut cartea și îi mulțumesc lui Haruki Murakami pentru că a amintit de această scriitoare, altfel nu auzisem de ea. Ulterior am observat că a citit și Emanuela Cojocaru cartea.

Se pomenește în roman de vreo 10 ori despre Coca-Cola. Toată lumea bea Coca-Cola. Se practica reclama în cărți de pe atunci? O fi luat ceva scriitoarea? Oricum Coca-Cola e de pe plan local, Atlanta, Georgia. Alte dăți tânăra Mick, în vârstă de 14-15 ani, bea bere la cârciumă și e servită fără probleme. La americani nu era interzis alcoolul înainte de 21 ani? Într-o zi Mick își comandă o bere și o înghețată de frișcă, ambele foarte reci, pe care le consumă împreună. Nu te apucă burta după așa ceva?

Salată pentru brunch

Brunch este un termen capitalist, ce desemnează o masă servită (cui? oamenilor!) undeva între micul dejun și prânz, în special în week-end, când omul se trezește mai târziu. La moda capitalistă ne aliniem și noi, iar undeva pe la orele 10, ascultând Radio Romantic la tranzistorul din bucătărie ne apucăm de preparat o salată. Acel tip de salată, care contravine culturii românești, ce ține loc de fel principal, nu de însoțitoare la felul II.

Ingrediente (pentru 4 porții):
- 250 grame roșii cherry (bio) - 4,5 lei
- o pungă de salată (o prefer pentru că nu mai pierd timpul cu spălat, tăiat și plus de asta nu e doar salată verde ordinară ci conține tot felul de salate plus sfeclă, semințe de dovleac, varză roșie, porumb etc) - 5 lei
- 1/2 castravete fabio - 1 leu
- 100 grame brânză - 2,5 lei
- 250 grame piept curcan - 7,5 lei
- ulei de măsline + oțet de mere + sare + piper - 1,5 lei
Total = 22 lei ; preț/porție = 5,5 lei

Feliem pieptul de curcan și-l pregătim la tigaie, fără ulei. Punem salata din pungă în castron, tăiem roșile în sferturi, castravetele în rondele și apoi în sferturi, adăugăm peste salată, asezonăm cu ulei de măsline, oțet, piper și sare. Apoi adăugăm brânza și curcanul, tăiate în cubulețe mici. O salată foarte ușor de pregătit, dar incredibil de gustoasă și sățioasă.

Iar în încheiere să punem o poză cu două vinuri. Au în comun eticheta cu cocoșel. Ce simbolizează cocoșul? Un nou început, pentru că te scoală dimineața? Organul sexual masculin? Luptător împotriva duhurilor rele? Știm din basmele populare că toți dracii dispar când cântă cocoșul. Ori doar o stratagemă de marketing în a pune cocoși pe eticheta sticlei de vin? Orișicum, vinurile au fost delicioase.

A, trebuie să amintim si de celebra glumă a lui Eufrosin.
- Mănânci o salată?
- Nu, mie dă-mi o salungă.

Serghei Dovlatov - Rezervația Pușkin

Țara autorului : Uniunea Sovietică

Titlul original : Заповедник

Anul publicării  : 1983

Ediția în limba română : Editura Humanitas

Număr de pagini : 153

Nota Nopți și Zile Blog : 2/5






Am citit acest mini-roman în samizdat, așa cum îi stă bine lui Dovlatov, cu ajutorul fostului forumist older care a avut amabilitatea de a-mi face rost de carte. Mie îmi place Dovlatov, chiar foarte mult. Mai citisem "Geamantanul" și "Compromisul", cărți extraordinare. Însă "Rezervația Pușkin" nu m-a prins. Parcă a fost o înșiruire de glume, ce-i drept unele atât de inteligente încât trebuia să ai ceva cultură pentru a le înțelege (eu nu am avut-o), dându-mi senzația de un om care face stand-up comedy și încearcă să toarne poantă după poantă în speranța de a cuceri publicul spectator. Toate aceste glume au fost combinate cu o melancolie de alcoolic, pe fondul unei Uniuni Sovietice decadente, de unde mai toată lumea dorea să plece, mai puțin personajul cărții care stătea un pic pe gânduri. Personajul, cu siguranță inspirat de autor, un scriitor bețiv, în pană de inspirație, falit, care ajunge să lucreze ghid la un fel de muzeu în aer liber. Nu e o carte rea, doar că e cam încâlcită și enervant de urmărit, se trece prea repede de la o acțiune la alta, nu e cursivă. Nu mi-a părut rău citind-o și n-am pierdut vremea, iar Dovlatov rămâne un scriitor valoros și e păcat că a murit prea tânăr.

După-amiază banală

A dat căldura. Am venit de la muncă, m-am dezbrăcat de cămașă și blugi și m-am dus la frigider să iau o bere la 0,33. Staropramen îi zice. Am mereu bere în frigider, ca americanii din filme, iar când e cald afară beau o bere cum vin de la muncă. Mi-a venit chefu și am zis: "Hai, copii, afară să ne plimbăm, că e mai cald cu 5 grade ca în casă.", iar copilul cel mare a zis: "Nu vin, băi tată, că tușesc și n-am chef.". "Tu mergi?", l-am întrebat pe copilul cel mic, iar el a zis: "Da.". Am plecat cu el pe stradă și ne-am dus cu tramvaiul la Unirii. Pe latura Magazinului Universal Unirea, aripa Călărași se află o dugheană ce vinde langoși ardelenești. E 5 lei bucata și ți-l face pe loc. Am luat unul cu brânză și smântână și ne-am dus în parcul din fața magazinului, ca să ne uităm la fântânile arteziene. Am stat pe marginile bordurii și am mâncat împreună langoșul foarte bun, admirând peisajul urban și lumea pestriță care se perindă prin fața noastră. Ați stat vreodată pe iarbă în centrul Bucureștiului? Multă lume așezată direct pe jos, așa că ne-am întins și noi ca să privim cerul. Iar apoi ni s-a făcut sete și am mers să căutăm ceva de baut. Am intrat la o benzinărie și acolo o bere la 0,33 e 6,5 lei. Nu e vorba că nu aveam bani, dar parcă nu-mi place să-i arunc așa spre îmbogățirea altora. Mergem mai bine la Mega Image. În drum trecem pe lângă un coafor. Ați observat că toate coafezele au o coafură extravagantă? La ele nu se aplică proverbul "cizmarul nu are ghete". Chiar dacă arată precum niște balene eșuate, au părul superb aranjat. Mergem încet, încet și ieșim din zona centrală, îndreptându-ne către mahalale. Ajungem la Mega de unde odinioară cumpăram bere cu Eufrosin și o beam pe stradă învelită în pungă. În fața magazinului sunt bețivi care stau și beau bere. Printre ei un țigan bătrân alături de baba lui. Are picioare de metal precum locotenentul Dan, "he's got mechanical legs" cum zice Eminem într-o piesă. Bea un Tuborg la 0,75 și zâmbește către copilul meu cel mic, zicând: "Ce faci, tataie?". Îi cumpăr celui mic o apă plată, iar pentru mine un Tuborg la 0,33. Stau lângă țigan, copilul stă și el lângă mine, bem din bere și respectiv apă. Ne uităm în gol sau la oamenii simpli care trec prin fața noastră. [Eufrosin îmi spune în cască: Te fut în gură de fariseu, nu ziceai că nu bei în prezența copiilor?] Un om îl vede pe cel mic și îi dă vreo 6-7 ștrumfi din ăia care se dau la cumpărături la Mega Image. Aici în mahala se poate bea în public fără probleme. În urmă cu 13-14 ani m-a amendat Poliția în Parcul Cișmigiu pentru că băusem o bere în public alături de forumistul Hamsie. Terminam de băut și plecam către casă, în timp ce umbrele înserării se coboară peste noi.

10 lucruri pe care să le faci când sunt copiii plecați

Sunt tatăl a doi copii și m-am gândit să scriu pe blog articole de tip parenting, cum am văzut la foarte multe bloguri (unele celebre) în ziua de azi. În prezent omul de rând nu prea mai știe să-și crească singur copilul și apelează la aceste bloguri unde primește tot felul de sfaturi de la oameni experimentați. Citim pe blog ce mâncare se pretează pentru cel mic, ce medicamente să-i dăm dacă e bolnav, ce jucării sunt potrivite, cum trebuie să-i vorbim. Citim pe blog și punem în practică, ascultând de acești necunoscuți care se erijează în sfătuitori neprețuiți.

Este vacanță și copiii au plecat la bunici. Iată 10 sfaturi despre cum vă puteți petrece timpul în lipsa copiilor. Noi, părinții, nu prea suntem obișnuiți cu lipsa de prezență a celor mici, așa că putem înnebuni.

1.Când ajungeți acasă de la serviciu, puteți dormi două ore. Este extraordinar să te bagi în pat, să asculți puțin liniștea și apoi să adormi gândindu-te la bieții oameni care la ora când tu ești în pat sunt prin trafic, ori prin mijloacele de transport aglomerate, ori nici n-au plecat de la serviciu. Eu cu gândurile astea mă liniștesc și adorm ca un bebeluș. Iar apoi în cursul serii până noaptea târziu sunt fresh. Cu copiii acasă nu pot dormi după-amiaza, iar toata seara stau morocănos și pe la orele 22 mă culc.
2.Dacă aveți o consolă de jocuri de tip PS4 puteți juca absolut tot ce doriți, chiar și Mortal Kombat XL unde puteți face fatalitatea cu Kotal Kahn, cea în care îi scoate inima adversarului, o strânge în pumn și se stropește cu sânge pe față. Nu e nimeni mic lângă voi care să vadă asta și apoi să ajungă criminal în serie când o să fie mare.
3.Puteți face sex oricând doriți. Nu e nimeni care să tușească noaptea și lângă care să stați când își vomită plămânii, nu e nimeni care se sperie de duhuri și vrea să doarmă cu tine în pat. Așadar puteți face sex cu soțul/soția și chiar puteți umbla dezbrăcați prin casă, dacă aveți centrală termică proprie și e destul de cald.
4.Puteți urmări o partidă de fotbal pentru că televizorul nu este blocat pe Disney Junior. Juventus au o echipă bună sezonul asta. Dybala este noul Messi. Juventus tocmai i-au eliminat pe Barcelona din Champions League.
5.Puteți vorbi fără perdea. De exemplu dacă nevasta vă pune ciorbă la cină, în loc de: "Nu mi-e foame, am mâncat la serviciu.", puteți spune: "Ce pula mea mâncăm tot ciorbă și azi?".
6.Puteți ieși la restaurant, fără să alergați după copii printre mese sau să vă fie rușine de ceilalți clienți pentru că de la masa voastră se aud urlete și plânsete.
7.Puteți citi o carte înainte de culcare, alta decât "Animale marine" sau "Iepurașul care vroia să adoarmă".
8.Seara, dacă sunteți femeie vă puteți face unghile cu ojă și vă puteți epila pe la sprâncene. Dacă sunteți o femeie bogată puteți merge direct la cosmetician după serviciu și faceți acolo asta.
9.Vă puteți relaxa cu un pahar de Pepsi, ori cu o bere rece, ori cu un vin fin din pahar cu picior, fără ca cineva mic să vrea să guste. Valabil și pentru ciocolată, potato chips, înghețată, cârnați picanți și câte și mai câte.
10.Ordinea pe care o găsești acasă e neprețuită. Jucăriile se odihnesc și ele la locul lor, nicidecum prin toate camerele aruncate pe jos. Puteți savura momentul și vă puteți gândi că orele ce urmează sunt numai pentru voi.

Și cu toate astea ne simțim singuri fără copii. Ne e dor de ei atunci când sunt plecați fie și doar câteva ore și ne întrebăm ce or mai face. Așa suntem noi, părinții.

Eowyn Ivey - Spre marginea luminoasă a lumii

Țara autorului : Statele Unite ale Americii

Titlul original : To the Bright Edge of the World

Anul publicării  : 2016

Ediția în limba română : Editura Polirom

Număr de pagini : 441

Nota Nopți și Zile Blog : 5/5






Vi s-a întâmplat să fiți la masă cu soțul/soția sau copilul și unul dintre ei să zică: "Mie nu îmi place asta. Mănâncă tu!". Iar voi chiar să mâncați ce au lăsat ei, că vorba aia e mâncare și a fost muncită. Așa mi s-a întâmplat mie cu această carte pe care i-am cumpărat-o soției. A citit ea vreo 20 de pagini și a zis că nu o prinde, iar apoi a lăsat-o pe noptieră într-o uitare eternă. Nu-i nimic rău în asta, pentru că și mie mi se întâmplă să nu apreciez unele cărți și le las, sau de pildă nu mănânc deloc urzici ori spanac dacă îmi dai. Și fiindu-mi milă de carte am zis să citesc eu puțin din ea, ca să nu fie banii aruncați de pomană. Citisem mai demult și "Copila de zăpadă" care mi-a plăcut, dar nu țineam neapărat să citesc "Spre marginea luminoasă a lumii". Repet, am citit-o doar pentru că nu o citise cea căreia îi era destinată. Și bine am făcut pentru că a fost o carte pur și simplu minunată. Încântătoare.

Colonelul Allen Forrester însoțit de doi subalterni pornește într-o expediție prin Alaska pentru a cartografia unele ținuturi neatinse încă de om. Un tărâm unde nu se deosebește prea bine realul de fantastic, anul 1885, triburi de băștinași prietenoși sau războinici, creaturi ciudate care ies din lacuri, șamani cu puteri miraculoase, străbaterea unor munți și trecători unde se spune că se află lumea de dincolo. Colonelul își notează totul într-un jurnal și prin acest mod aflăm și noi cele petrecute. Povestea, care te ține cu sufletul la gură, este întregită de soția colonelului, rămasă acasă la Fortul Vancouver. Femeia este gravidă, este pasionată de ornitologie și fotografie, iar pe deasupra ține și ea un jurnal. Pe lângă jurnalele celor doi, avem parte și de corespondența dintre un tânăr muzeograf și un strănepot al colonelului Forrester. Iar ca totul să fie și mai plăcut, cartea este presărată cu numeroase poze, articole din ziare, plus jurnalul deosebit de poetic al unuia dintre însoțitorii colonelului. Multe felicitări Eowyn Ivey! A știut să dea formă poveștii, să o facă nespus de frumoasă. Nu este un simplu roman de aventuri, este o carte despre o lume incredibilă cu mituri și tradiții uluitoare, o carte despre dragoste și bunătate, despre pământurile virgine de altă dată pe când omul nu era stăpan al lumii.

Bună și traducerea, oferită tot de Veronica Niculescu ca și la precedenta carte a lui Eowyn Ivey. Bravo și Polirom pentru că au editat atât de repede o carte apărută în 2016. Prevăd că acest roman va obține numeroase premii literare. Și cu siguranță vor face film după carte, poate chiar un miniserial de 8-10 episoade.