Macaroane. De băutură - volumul 3

Tatăl meu s-a născut în urmă cu peste trei sferturi de veac într-o mahala de la marginea Bucureștiului. Casă la curte, grădină cu zarzavat și pomi fructiferi, latrină, ulițe ca la țară, gârla aproape, două minute până la un capăt de autobuz care te ducea în centrul capitalei. Viața de demult, abia veniseră comuniștii la putere în țara noastră. Dar nu-l interesa pe el istoria mare, își trăia copilăria despre care povestește cu drag. A dus cu el prin timp câteva obiceiuri culinare, la care se referă mereu spunând: "Cum făceam noi acasă." sau "Cum făcea mămica.", pe care a depășit-o deja cu 30 de ani la numărul anilor. Un fel de mâncare mi l-a gătit și mie de nenumărate ori, dar și nepoților săi, adică Fiului cel Mare și Fiului cel Mic, copiii mei. Macaroane cu brânză și ulei. Să ne înțelegem, taică'miu spune macaroane la orice pastă făinoasă, spaghete, tagliatelle, penne, fusilli etc. Dacă merge prin restaurante italienești de fițe, sare repede peste meniul de paste, spunând disprețuitor: "Ce sunt astea? A...macaroane...". Rețeta lui este una simplă, dar de mare efect, cum se făcea odată. Fierbe spaghetele rupte în două, le scurge de apă, iar apoi toarnă peste ele vreo jumătate de sticlă de ulei, cât să plutească cu totul și niște brânză telemea de oaie, de preferat cât mai veche și cât mai sărată. Chiar dacă brânza a căpătat urme de miros și împuțiciune, o curăță fără probleme, o spală puțin după care o rade și o pune în oală peste spaghete și ulei. Amestecă bine și apoi la cuptor. Oala în care se gătește acest preparat nu este una oarecare, ci provine din tinerețea lui, o oală produsă în RDG (pentru cititorii mai tineri, Republica Democrată Germania, acea parte a Germaniei care după pierderea celui De-al Doilea Război Mondial a revenit URSS). Oala are jumătate de veac și ea, dar probabil contribuie la gustul excelent al macaroanelor făcute de tatăl meu. Eu nu am reușit niciodată să le fac așa gustoase, deși am respectat întocmai rețeta. Și copiilor le plac foarte mult aceste macaroane și când mai au ocazia își roagă bunicul să le prepare.

Sigur, timpul trece peste oameni, cu bune și rele, iar noi ne emancipăm și ne modernizăm zi de zi, sau cel puțin așa ne place să credem. Eu gătesc acum altfel de "macaroane" și încerc să îmbunătățesc permanent rețetele. De pildă ultima oară am fiert fusilli, le-am amestecat cu cheddar, sos pesto și creveți, iar deasupra am pus burrata. Nici nu aș avea curajul să mă prezint în fața tatălui cu asemenea preparat culinar. M-ar întreba zeflemitor: "Ce caca maca mai este și asta?". Dar nevestei și fiilor le place. Iar eu, după ce mă consult cu chat gpt, beau un pinot grigio la acest fel de mâncare. Chiar e o potrivire perfectă.

Iubitorii muzicii și ai blogului nostru cunosc celebrele playlisturi intitulate "De băutură", apărute până acum în două volume. Selecții pe care le tot ascult atunci când beau alcool și gătesc, enervându-mi nevasta și deranjându-mi vecinii. Selecții fără pretenții, muzică comercială mai nouă, alături de muzică mai veche, piese consacrate ori unele mai puțin cunoscute, un fel de macaroanele tatălui vs. pastele mele. Nu am pretenția că sunt un mare cunoscător al muzicii, dar merită să încercați aceste playlisturi. Le găsitit pe YouTube Music. Astăzi avem De băutură 3.

1.Erasure - A Little Respect
2.Lu Colombo - Maracaibo
3.Veronique Sanson - Le Maudit
4.The Rolling Stones - Mother's Little Helper
5.Chappell Roan - Good Luck, Babe!
6.Os Mutantes - A Minha Menina
7.Enzo Carella - Malamore
8.Pierangelo Bertoli - Eppure soffia
9.David Bowie - Suffragette City
10.Gianna Nannini - California
11.Status Quo - In The Army Now
12.James - Getting Away With It (All Messed Up)
13.Frazey Ford - September Fields
14.Bright Eyes - First Day of My Life
15.Kiko Y su Banda - Adicto Solo De Tu Cuerpo
16.Sonny Boy Williamson II - Help Me
17.B.B. King - Blues Man
18.Still Corners - Static
19.The Coral - Dreaming of You
20.Lola Young - Messy
21.Shocking Blue - Never Marry A Railroad Man
22.Heart - Barracuda
23.The Beatles - Now And Then
24.Nico - These Days
25.Emitt Rhodes - Lullabye
26.Paul Simon - Me and Julio Down by the Schoolyard
27.Ramones - Judy Is A Punk
28.Nick Drake - Fly
29.Van Morrison - Everyone
30.The Rolling Stones - Ruby Tuesday
31.David Bowie - Rock'n'Roll Suicide
32.Nick Cave and The Bad Seeds - Fifteen Feet of Pure White Snow
33.Radiohead - Jigsaw Falling Into Place
34.Cat Power - Could We
35.Old Crow Medicine Show - My Good Gal
36.Arcade Fire - Suburban War
37.Family of the Year - Hero
38.Gotye - Somebody That I Used To Know
39.Iyeoka - Simply Falling
40.Vanessa Paradis - La Seine
41.Михаил Шуфутинский - Еврейский портной (Mikhail Shufutinsky - Croitorul evreu)
42.Василь Зінкевич - Забудь печаль (Vasyl Zinkevych - Uită tristețea)

Fapte bune

Am plecat la hypermarket. Vecina m-a văzut de la geam și mi-a spus că am slăbit, așa că m-a cuprins fericirea. Eram pornit să fac fapte bune, ceea ce s-a și întâmplat. În clasa a III a la materia numită Dezvoltarea Vorbirii m-a ascultat, pe mine alături de încă un băiat. Am știut amândoi foarte bine, iar tovarășa învățătoare ne-a spus: “Vă mai pun o singură întrebare, iar dacă răspundeți frumos, vă dau nota 10 (zece).”. Tovarășa a întrebat: “Spuneți-mi o faptă bună pe care ați făcut-o voi!”. Colegul meu a răspuns primul: “I-am ajutat pe părinții mei, odată am stat la coadă și am cumpărat un pachet de unt.”. Răspunsul a fost pe placul dăscăliței noastre și i-a dat nota maximă colegului, indicându-i să ia loc în bancă, apoi m-a întrebat pe mine ce faptă bună am făcut. Cu mintea de copil nu mi-a venit în cap să spun că am ajutat o bătrânică să treacă strada (deși nu era cazul) ori că am reciclat hârtie (era cazul), așa că l-am copiat pe colegul meu, spunând: “Eu am stat la coadă odată și am cumpărat salam de vară.”. Era adevărat, dar răspunsul meu nu a fost pe placut tovarășei, aceasta spunând că m-am inspirat de la colegul meu. Dar nu mi-a trecut 9 în catalog, probabil m-a ascultat ulterior.

În prezent mă îndreptam voios către hypermarket, când de pe trotuarul celălalt țipă o femeie la mine: “Domnu’, domnu’! Mă ajutați și pe mine să ies cu mașina din parcare, că nu prea mă pricep și mi-e să nu fac o nefăcută.”. Parcase lateral femeia, nu era greu de ieșit, dar probabil nu se baza. Nu am comentat, am ajutat-o verbal și prin semne, indicându-i cum să rotească de volan, stânga sau dreapta, să dea cu spatele sau cu fața”. Șoferița tura puternic motorul și se cam emoționase. Într-un final am reușit, iar femeia mi-a mulțumit, plecând bucuroasă.

Orele erau cam 20:30 când am ajuns la hypermarket. Un cu totul alt public la aceste ore, față de să zicem mijlocul zilei ori după-amiază. Acum nu vezi pensionari săraci, funcționari umili, lume mediocră. La orele astea își fac cumpărăturile mulți tineri, corporatiști ieșiți de la muncă care aleg lucruri scumpe (o pungă de creveți, o brânză de calitate, un vin fin etc), lume boemă (poate artiști ori poeți), oameni bizari (erau doi tineri, fată și băiat, care efectiv dansau prin magazin, în timp ce se perindau pe la rafturile cu produse). Totuși la casă dau peste o echipă de 5-6 muncitori, cu hainele murdare de la lucru, mirosind a sudoare, arși de soare, cu fețe obosite. Cumpăraseră 3 baxuri de bere (18 cutii la 0,5), vreo 4 baghete de pâine, ceva mezeluri și alte de-ale gurii. Casiera le cere cardul de fidelitate, iar unul dintre ei spune: “Nu avem noi așa ceva, doamnă, suntem de pe șantier.”. Eu, care urmam la rând, le-am spun că le dau cardul meu și-l scanez. Casiera îi înștiințează pe muncitori că au obținut o reducere de 27 lei și 30 de bani. Aceștia nu mai pot de bucurie, iar unul dintre ei desface un bax și-mi întinde o cutie de Tuborg, dar nu am dorit să accept, nu era cazul să iau din puținul oamenilor și le-am spus: “Nu, stați liniștit, am luat și eu un vin, să fiți sănătoși!”. Chiar luasem vin.

Am plecat spre casă cu inima ușoară și iată, dacă s-ar putea da timpul înapoi, aș putea spune tovarășei învățătoare, nu una, ci două fapte bune făcute doar în decurs de jumătate de oră.

Food delivery

Nu sunt eu mare șofer de oraș, mai mult de week end ori poate în cursul săptămânii când am o treabă care necesită folosirea autoturismului, dar asta nu m-a împiedicat să văd în trafic zeci și sute de scootere pe care se aflau asiatici purtând în spate rucsacuri cu simbolul unor celebre branduri care se ocupă cu food delivery, în principal Glovo sau Wolt. Mă enervează acești oameni, după părerea mea încurcă traficul, nu au ce căuta printre mașini. La fel, prin proximitatea mall-urilor sunt parcate foarte multe scootere, iar în zonele dedicate mâncării, așa-numitele food court, foarte mulți livratori așteaptă pachetul pentru a-l băga în rucsac și a porni cu el către destinatar. Nelămurirea mea este următoarea: ce categorie de oameni comandă mâncare la domiciliu, de acești livratori au un asemenea success, înmulțindu-se exponențial în ultima vreme? Chiar nu mai știm să facem o ciorbă acasă? Nu mai suntem în stare să mergem până la cel mai apropiat Mc pentru a mânca un burger? Cum e posibil să comandăm mâncare gata făcută la domiciliu? Atâta comoditate? Înțeleg mâncatul în oraș, ieșitul la un restaurant, dar nu înțeleg livrarea de mâncare gata preparată la domiciliu.  Mai are și dezavantajul de a ajunge rece, fiind transportată în rucsacurile total insalubre ale livratorilor, după cine știe cât timp. Am folosit și eu de două ori serviciul Glovo, dar în perioada pandemiei, când localurile erau închise. Am dorit neapărat să mănânc de la Burger King, care era nou pe piața din România. Sunt de acord cu livrarea unei singure mâncări. Pizza. Asta da, e tradițional, American Dream. Dar pentru restul de mâncăruri, nu se justifică.