Țara autorului : Uniunea Sovietică
Titlul original : Заповедник
Anul publicării : 1983
Ediția în limba română : Editura Humanitas
Număr de pagini : 153
Nota Nopți și Zile Blog : 2/5
Am citit acest mini-roman în samizdat, așa cum îi stă bine lui Dovlatov, cu ajutorul fostului forumist older care a avut amabilitatea de a-mi face rost de carte. Mie îmi place Dovlatov, chiar foarte mult. Mai citisem "Geamantanul" și "Compromisul", cărți extraordinare. Însă "Rezervația Pușkin" nu m-a prins. Parcă a fost o înșiruire de glume, ce-i drept unele atât de inteligente încât trebuia să ai ceva cultură pentru a le înțelege (eu nu am avut-o), dându-mi senzația de un om care face stand-up comedy și încearcă să toarne poantă după poantă în speranța de a cuceri publicul spectator. Toate aceste glume au fost combinate cu o melancolie de alcoolic, pe fondul unei Uniuni Sovietice decadente, de unde mai toată lumea dorea să plece, mai puțin personajul cărții care stătea un pic pe gânduri. Personajul, cu siguranță inspirat de autor, un scriitor bețiv, în pană de inspirație, falit, care ajunge să lucreze ghid la un fel de muzeu în aer liber. Nu e o carte rea, doar că e cam încâlcită și enervant de urmărit, se trece prea repede de la o acțiune la alta, nu e cursivă. Nu mi-a părut rău citind-o și n-am pierdut vremea, iar Dovlatov rămâne un scriitor valoros și e păcat că a murit prea tânăr.
Așadar, nu te-a prins până la urmă? Sunt oarecum mirată, deși îmi zisesei la primele pagini că nu e ce te așteptai.
RăspundețiȘtergerePentru mine a fost primul Dovlatov și m-am înamorat iremediabil de rusul bețiv, de stilul lui tragicomic. Îmi e la fel de aproape ca Erofeev, la fel de simpatic.
Am citit și alte cronici pe bloguri și sunt oameni care mi-au confirmat părerea despre carte. Oricum două stele pe blogul Nopți și zile înseamnă "așa și așa", nicidecum o carte proastă.
ȘtergereCel mai bun scriitor sovietic pe care l-am citit a fost Aitmatov, iar pe locul 2, Bulgakov.
L-am citit de două ori. Eu consider că dacă vrei să reciteşti o carte, atunci acea carte e o carte bună. Ce poate fi mai frumos decât acest fragment: "Sub cămaşa udă, bătea chinuita, orfana mea inimă." Acest scriitor, prin realismul său, m-a făcut să-l îndrăgesc foarte tare. Am fost martora trăirilor sale şi l-am crezut. Puţini scriitori reuşesc acest lucru.
RăspundețiȘtergere