joi, 1 decembrie 2011

Dan Lungu - Cum să uiţi o femeie


Titlul nu mi se pare reprezentativ. Induce cumpărătorul în eroare. Cel puţin eu m-am aşteptat la o mare poveste de dragoste care se termină brusc, sfărâmând inima bărbatului, iar apoi acesta e distrus cam ca Jim Carrey în Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Bine, nu am ales cartea pentru că vroiam să citesc aşa ceva, ci doar pentru că Dan Lungu mi s-a părut tare de tot prin prisma romanului "Sunt o babă comunistă" pe care l-am citit luna trecută.

"Cum să uiţi o femeie" debutează la fel ca celebrul "Cronica păsării arc", cu femeia care pleacă de acasă fără nicio explicaţie. Capitolele se succed în descrierea unor evenimente diferite, deşi se invârt în jurul aceluiaşi personaj, Andi care se dezmeticeşte după despărţirea de Marga. La început nu prea am fost încântat de carte pentru că se utilizează prea multe metafore, suite de metafore sau epitete, ascunzânduse esenţialul. Lucruri simple sunt împopoţonate aiurea. Pe măsură ce înaintam cu cititul am fost acaparat, iar de la jumătate până la final cu greu am mai lăsat cartea din mână.

Romanul vorbeşte despre credinţa în Dumnezeu din punctul de vedere al unor pocăiţi, aminteşte de anii 80 şi despre comportamentul social de atunci, având totuşi în prim plan relaţia dintre Andi şi Marga sau cel puţin aduceri aminte. Un amalgam frumos scris de un Dan Lungu care se dovedeşte talentat şi cerebral.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu