Adina Rosetti - Deadline

O carte scrisă în 2010 care plecând de la două fapte reale, moartea unei corporatiste şi descoperirea unui artist plastic într-un om al străzii, reuşeşte să descrie extrem de bine şi precis atât tipologii şi caractere des întâlnite în zilele noastre, cât şi atmosfera pe care marea majoritate dintre noi o resimte în fiecare zi. Cartea mi-a plăcut nespus de mult şi nu doar pentru că m-am lovit timp de şase ani de mizerabila lume corporatistă, de birourile fără aer şi pantalonii de costum care se lipeau de mine, de mesele mâncate pe fugă la serviciu şi metoclopramidul luat săptămânal, de zilele în care nu vedeam lumina soarelui şi stresul cauzat de şef, ci mai degrabă datorită măiestriei literare de care dă dovadă Adina Rosetti. Foarte interesant cum spune întreaga poveste, văzută prin ochii mai multor personaje, cu exprimări şi stiluri diferite, ca nişte piese de puzzle care încearcă să formeze ceva frumos. Avem personaje cu plusuri şi minusuri, iar autoarea doar pune faptele în scenă, nejudecând pe nimeni. Surpriză foarte mare atunci când sunt puse în lumină întâmplări din comunism, ori descrieri din oraşul de la malul Dunării unde s-a născut personajul nostru principal, trecută în lumea celor drepţi din pricina epuizării la corporaţie. Presupun că este vorba despre oraşul Călăraşi, pentru că la un moment dat se vorbeşte despre hipopotamul de la Zoo (doar Călăraşi are Zoo cu hipopotam în România), aşa cum orice bucureştean cu dragoste pentru oraşul său îşi dă seama că acţiunea cărţii se desfăşoară în mare majoritate pe Calea Dorobanţi, vis-a-vis de Colegiul Naţional Caragiale, în blocul în formă de U care are în mijloc biserica. Iubitorii de carte ştiu că în apropiere este o librărie, iar gurmanzii cunosc că la câteva sute de metri se află brutăria Paul, de unde unul din personajele cărţii cumpără pâine fină pentru porumbeii din curtea bisericii.

Am rămas cu un singur regret după terminarea cărţii şi-l scriu aici în speranţa că autoarea va citi. Ce e cu bătrâna lumânăreasă? De unde vine? Ce a facut în tinereţe? Păi, aşteptam o descriere a ei, la fel cum a fost descrierea lui nea Zaim. În rest foarte bună cartea. Jos pălăria. E de pus lângă cărţile lui Radu Pavel Gheo, O. Nimigean, Dan Lungu şi Lucian Dan Teodorovici. Asta în ciuda faptului că pe coperta din spate scrie "lectură obligatorie Elle". Mai salvează situaţia cuvintele lui Răzvan Petrescu. Şi trebuie să remarc şi urâţenia designului de pe prima copertă. Nu îmbie absolut deloc cititorul în a cumpăra cartea.

Poate înainte de apariţia acestui roman, pe vremea când eram foarte stresat la locul corporatist de muncă, am schiţat şi eu câteva rânduri care se aseamănă oarecum cu scrierea Adinei Rosetti. Mulţi dintre cititorii acestui blog îşi amintesc cu siguranţă de biată Amalia Crăciun.