Timpuri noi

Răsfoiesc broşura unui cunoscut lanţ de magazine care printre altele vinde mese de călcat. Reclama acestui produs înfăţişează un bărbat în jurul vârstei de 30 de ani, cu barbă, călcând rufele cu zâmbetul pe buze, apoi întinzând la uscat rufe pe un suport special. Câteva pagini mai încolo un alt bărbat este înfăţişat gătind, fotografia reprezentând reclamă la o tigaie teflon. În sfârşit apare şi o femeie în reclama unei pături, însă femeia este înfăţişată dormitând pe canapea, învelită în pătură şi având căştile pe urechi. Aşa ceva era de neconceput în urmă cu puţin timp. Amintiţi-vă de reclamele americane ale anilor '50 şi de femeile acelor vremuri. Femeia casnică, care găteşte, spală, face cumpărături, are grijă de copii, a dispărut, fiind înlocuită de femeia corporatistă, care câştigă mai mult ca bărbatul, care comandă în familie, care ajunge acasă la 9 seara, găsind masa pusă şi copiii culcaţi. Cred că s-ar considera dispreţuitor, iar femeile ar fi lezate văzând în asemenea broşuri surate de-ale lor spălând, gătind, dând cu aspiratorul.

Într-o oarecare măsură mi-am amintit de celebra fază din serialul True Detective, când cei doi agenţi de culoare întâlnesc un om alb şi îi vorbesc aşa cum albii vorbeau negrilor acum 70 de ani, iar albul le vorbeşte negrilor cu respectul de odinioară al negrului către alb.