Adrian Schiop - Soldaţii Poveste din Ferentari

O carte greu de digerat, pentru că dacă eşti heterosexual nu prea te încântă să citeşti despre cum se mângâie doi bărbaţi, despre cum îşi rostesc vorbe dulci, despre cum îşi sug reciproc pulile şi se fut în cur. Dar trecând peste asta, uşor-uşor îţi dai seama de sensibilitatea prozei lui Adi Schiop şi realizezi că ai în faţă o carte interesantă, chiar frumoasă pe alocuri. Pe mine m-a cuprins tristeţea şi mila citind acest roman care prezintă relaţia dintre un ziarist ce locuieşte în Ferentari şi Alberto smardoiul, un ţigan de 33 de ani care vreo 15 ani a petrecut în puşcării, unde a fost lăchit încă de tânăr. Ce doi ba se iubesc, ba se ceartă, îşi iau întotdeauna ţigări şi bere la PET de ultimii bani, încearcă să se adapteze vieţii normale fără nicio şansă de succes, amândoi fiind cazuri pierdute definitiv. Foarte bună partea psihanalitică a cărţii care încearcă să explice comportamentul lui Alberto, cum foarte bune mi s-au părut şi rândurile în care se vorbeşte despre cartierul Ferentari sau despre interlopi şi manelişti. O carte despre bulangii, boschetari, alcoolici, lumea de jos care există cu adevărat dar puţini dintre noi o cunosc. O lume la fel de mizerabilă sau poate mai mizerabilă ca în Trainspotting. Am văzut tot felul de interviuri pe net cu Adrian Schiop. Pare o persoană de treabă, mi-ar părea rău ca Soldaţii să fie autobiografie.