NU!

de Eufrosin Potecă        

       Viața are un mod subtil prin care îți arată că ești prost, bou, dobitoc, lacom. Dumnezeul ortodocșilor, împreună cu cel al hindușilor și cel al zoroastrienilor lucrează întru aplicarea palmelor morale mai ceva ca Moroșanu la distribuirea pumnilor și picioarelor la un meci de cheioan. După cum vă povesteam acu’ vreo cinci luni am plecat pentru bani. Evident! Cum de unde? De la muncă! Evident! M-am dus să cercetez. Nu râdeți cre(ș)tinilor! Cercetarea este fundația pe care se ridică zidurile progresului societății industrialo-tehnologice multilateral dezvoltate. D-aia aveți voi monoglutamatdesodiu în mâncare! A cercetat cineva cândva! D-aia e pepsi fratele de dependență a lu’ cola! Au cercetat unii zahăru’ combinat cu acid fosforic și v-au dat fericire la pet sau doză! Deci am plecat să muncesc întru bunăstarea comunității! Binele tuturor e țelul!
           Măgurele. Pancreasul cercetării românești. Nu râdeți ignoranților, fără pancreas și funcțiile lui îl cam sugi pe Domnul Penis și îi lustruiești testicolele lu’ Nea Moarte! Deci: am plecat să fac bani într-un domeniu potrivit pentru oamenii studioși, inteligenți, curioși, ambițioși, nebuni. Am supt masiv, cumplit, cu poftă nemăsurată CARICIUL. Unșpe ani m-am bălăcărit într-o zeamă călduță, comodă, comfortabilă și acum trebuia să mă reinventez! Să cercetez! Ok! Suntem oameni deschiși! Cercetăm, mâncăm, ne căcăm, luptăm, arta modernă monopolizăm. Dar nu e așa simplu... Am nimerit într-un grup de oameni tineri, inteligenți, muncitori conduși de o femeie isterică, paranoică, marcată de lipsa totală a unei vieți personale (la aproape 50 de ani e “căsătorită” cu serviciul).  Eu fiind puturos, crescut la ultravioletele statului (degeaba), m-am bășicat degrabă. Am început să caut defectele, mizeriile, răul suprem în noul job. Evident nu  mi-a trebuit mult să le găsesc. Programul e program dar nu se pleacă la program pentru că ou sont les neige d’antan. Banii se dau după cheful lu’ madam. Mai am două ore. Nu-mi găsesc locul. Anul astă e foarte prost. David Bowie e mort, Lemmy e mort, și acum Prince. A! Și a murit și pisica alor mei. Penis captivus in mădulario redivivus! E întuneric, vad cu greu tastele, s-ar putea să scriu prostii. Împreună cu Focșani, un băiat excepțional, desfacem un laser ce nu mai funcționează. Nu, nu avem abilități în domeniul reparării laserelor și nici tehnica necesară. Și da, îți poți fute ochii rău jucându-te cu așa ceva. Avem ochelari de protecție dar Focșani se uită la fascicolul laser fără. Are ochii roșii ca iepurii și doar 27 de ani. E doctorand. Tatăl lui a murit din cauza virusului C acum ceva ani.
- Te căsătorești Focșani?
- Nu!! Să termin cu studiile și mai vedem…
- Și prietena ce zice?
- Aaa! Păi are un start-up pentru care au primit o ofertă de 35 milioane de euro dar nu vor să vândă până nu valorează o suta de milioane…
Ce caut eu în viața mea? Sting e milionar. Trudie e numele nevestei lui. Hunedoara e pasionat de fotografie și fotogrametrie (căutați pe uichipedia ce înseamnă). E calm, doctor în fizică, mare amator de comics-uri, nu ratează niciun concert rock din cluburile bucureștene și împreună cu prietena, viitoare soție, a fost în infernul de la Colectiv. El nevătămat, ea cam bronzată pe ceafă și mâini. Votați Piedone! Trebuie!!! Țara noastră-i țara noastră! Când am anunțat că părăsesc domniul cercetării, Hunedoara s-a supărat. Rău. M-a ignorat privindu-mă cu dispreț. Viața are muci în vagin. Băgăm niște cutii cu benzi magnetice în saci de plastic din care apoi scoatem oxigenul. Anoxie se se cheamă procesul. Cică în azot nu mai trăiește aproape nimic. Bacterii, fungi, acarieni, sloboz. Buzău îmi vorbește de jazz. Împachetăm benzile magnetice imprimate cu folclor în sacii de plastic și vorbim de Miles Davis. A murit în 1991 dar a lăsat o puternică impresie în sufletul buzoianului de 30 de ani, doctorand la Universitatea de Arte.
- Bei o bere?
- Păi..... Bine.....
Ajungem la Hanu’ lu’ Manuc – să te mușc de papuc. Ursus negru de 10 lei sticla vărsat pe masă. Nu-i bai! Fac eu cinste! Am maseaua umflata. Spartă. Jeg zace sub ea. Mâine mă așteaptă dințarul. Să vezi ce bani bag!!!
Îi spun șefei ca vreau să plec.
- Te faci fată în casă? se aude de trei ori.
- Nu! Sug păru’ la arici ca să îți dea la bot niște pitici!
Ce nu îmi convine? De ce sunt nemulțumit? Păi unii ar putea spune: nu mai bei cu bețivii tăi zilnic, trebuie să îți pui creieru’ în funcțiune, să faci un doctorat. Cine mă cunoaște râde deja cu curul. Doctorat? Eu de abia am evadat din sistemul educațional (trișând la maxim) și voi vreți doctorat?? CACA! “Mie dați-mi altceva! Dați-mi, dați-mi strada-ngusta Unde gustă Omul viața mai din plin” Cu ambele mâini de cur mă țin. Nu-mi convine să o văd p-asta ca pe doamna profesoară care mă scoate la tabla zilnic eu neștiind lecția niciodată. Nu-mi convine să aud țipete și istericale gratuite de nesexată. Nu-mi convine să aud ironii ieftine de câte ori ne întâlnim. Nu vreau să merg cu tine în mașina să te văd etalându-ți “talentul” de șoferiță fiind la un pas de accident în fiecare secundă. Nu-mi place arta modernă a lu’ fratitu’. Nu vreau să mă ții în frig trei zile la rând la minus cinșpe grade să fac poze la monumente pe care apoi să nu le folosești la nimic. Nu vreau să mă pui să fac puzzle-uri din poze și să îmi spui că nepotul tău se descurca mai bine. Nu vreau să ai impresia că m-ai câștigat la loz în plic, m-ai îmbrăcat, m-ai hrănit și acum trebuie să-ți sug șosetele transpirate pline de materie cenușie. Acu’ ceva ani, pe unu’, tizu’ meu,  l-a încuiat o oră în birou după program pentru că i se părea ei că pleacă prea devreme. Tizu’ a fost suficient de moale încât să nu îi facă plângere pentru sechestrare de persoane. Păcat. Am fost lacom. Am vrut bani mulți. Sunt un bou. Am cercetat cealaltă parte a absurdității.
M-am întors în vechea cloacă. E mai rău ca înainte, câștig mai puțin și unii din umbră cred că ar trebui sa îmi țin coada între picioare. Nu pot! Dacă o țin așa se umple de fecale! M-am întors! De ce? Pentru ca sunt slab.... evident .... și nu mă refer la burtă (care a crescut). Mai am sub o oră. Penis.

Ițic se duce la Rabi și îi zice:
- Rabi nu mai pot!! Stau într-o singură cameră împreună cu nevasta, cei trei copii, soacra, cumnatul și bunica nevestei! Nu mai pot!!! Spune-mi ce să fac?
- Ițic, du-te acasa, scoate capra din grajd și bag-o în casă. Și după o săptămână sa te întorci să îmi spui cum e.
Se întoarce Ițic după o săptămână și spune:
- Rabi! E mult mai rău! Ce mă fac?
- Păi bagă și găinile în casă și vino peste o săptămână.
Și așa o țin până Ițic bagă toată ograda în casă. Exasperat, Ițic se duce din nou la Rabi și îi spune:
- Rabi chiar nu se mai poate!!! E oribil cu toate orătaniile în casă!!!
- Pai scoate-le pe toate și vino peste o săptămână să îmi spui cum e...
Peste o săptămână Ițic vine la Rabi:
- Ooo Rabi!! Cât ești de înțelept! Acum e mult mai bine!!!!!

Așa și eu... Am plecat la mai bine... cică. Păr pe țâțe! Sfântul Gibreel voia sa scriu despre el, coadă de cățel înmuiată în sos nițel.

M-am întors. Șeful din umbră a ieșit în lumină să-și întindă oasele. Falsul Ionescu e fericit acolo unde e. Baba e afectata de lipsa telefonului (a fost mutată într-un birou unde chiar nu face nimic și suferă maxim).  Domnul Moș e șef! Și parca ar vrea, parca n-ar vrea. Amazon, Viena, complicații, fete de la buget ce-l tratează cu dispreț, mândrie de pește zdrobită, bani. Ce vrem noi? Bani! De ce? D-aia!!
Și eu? Nu știu.... Parcă mi-am pierdut rostul.... Nu îmi mai gasesc locul în Lumea Veche.  S-au schimbat multe. Viitorul suna prost. Am umblat după bani și acum câștig mult mai puțin decât acum patru ani. Mă doare măseaua. Copilul a fost bolnav. Nevasta tușește (da, știu nu-i place nevastă ci soție). Mama are tensiune și probleme cu rinichii. Oameni de căcat au tăiat planta numită Clematis plantată de bunicul meu în urmă cu 36 de ani în grădinița din fața blocului. Am îmbătrânit azi. Gata.

Mai vedem noi.