Centrul de vaccinare

În luna decembrie am avut ocazia să lucrez într-un centru de vaccinare. Nu ca doctor, sau asistent, ci o muncă mult mai ușoară. Trebuia să printez adeverințele de vaccinare generate de inteligența artificială și să le înmânez celor vaccinați, dar mai ales, pe baza unui tabel și a unei baze de date, să le dau oamenilor tichetele valorice (100 lei pentru cei care au primit doza 2 după data de 3 septembrie 2021). A fost un job plăcut, care mi-a dat posibilitatea de a interacționa direct cu oamenii, observându-i îndeaproape.

Dimineața am ajuns la 7:55 în centrul de vaccinare. M-a întâmpinat o fată blondă care mi-a întins mâna și s-a prezentat: "Maria". M-am prezentat și eu: "Gabriel", după care mi-a spus că vom lucra împreună. Nu știu de ce, dar am avut senzația că ne cunoaștem de multă vreme, am început să vorbesc cu ea de ca și cum am fi continuat o conversație de mai demult. A început să-mi explice ce trebuie să fac, dar fiind o treabă foarte ușoară, am înțeles după 10 secunde. Apoi a venit o doctoriță cu fața blajină și mi-a spus că trebuie să port halat. Halatele fiind mici nu m-au cuprins, așa că nu a mai spus nimic, probabil nedorind să mă facă să mă simt prost pentru că sunt prea gras.

La ora 8:00 au năvălit pe ușă oamenii. Nu la vaccinare, ci pentru tichetele valorice de 100 lei, care conform legii li se cuveneau. Din câte am înțeles aceste tichete s-au tipărit cu întârziere, așa că nu au ajuns la destinatari chiar în momentul vaccinării, cum era programat. La prima oră au venit pensionarii. Recunoștința se citea în ochii lor. O băbuță chiar mi-a spus: "Mămică, noi ne bucurăm și la o pâine de pomană, dar la 100 de lei?". Oameni la apusul vieții, trăind la limita sărăciei. Majoritatea mi s-au părut de foarte mare bun simț, au salutat, au mulțumit, au încercat să folosească vorbe frumoase, au urat "Sărbători fericite!". Plecau bucuroși, cu tichete de 100 de lei în buzunar.

S-a făcut ora 10 imediat, nici nu am simțit când. Doctorița cu față blajină a venit și mi-a spus să iau o pauză dacă vreau. "Puteți bea o cafea, sau să ieșiți la fumat.", m-a îndemnat ea. Eu nu beau cafea și nici nu fumez vreodată, așa că i-am spus pe un ton serios: "Eu nu consum cafea și nici nu fumez, dar îmi place să beau, așa că voi ieși să beau 50 de coniac, altfel nu funcționez.". Desigur, era o glumă, dar eu când fac glume îmi păstrez o mimă serioasă, așa că doctorița a făcut ochii mari și nu a știut ce să mai zică. 

Au început să vină mulți și la vaccinare. Împărțeam adeverințe și parcă îmi era rușine că eu nu m-am vaccinat, văzând câtă lume o face. Oameni de toate vârstele. La un moment dat au venit doi asiatici, au spus că sunt din Coreea de Sud. Le-am dat adeverințele și le-am spus în engleză: "Samsung, Hyundai, very good", cam după modelul turcilor care atunci când văd români spun: "Hagi, Hagi!". Coreenii au fost impresionați și amândoi s-au înclinat în fața mea, dar nu neapărat de încântare, ci pentru că așa este tradiția lor.

Pe la 12:30 apare Mălin, colegul meu de la Institut, cu o pizza mare. Mi-o întinde și zice: "Uite, Găbiță, pentru tine. Eu și doamna Sanda ne-am gândit la tine, că stai aici și poate ți-e foame.". Chiar îmi era foame și i-am mulțumit din inimă lui Mălin. Am împărțit pizza cu Maria, care era uimită și mă tot întreba: "Dar chiar așa colegi ai? S-au gândit la tine? Ce frumos!". Da, așa sunt colegii mei. 

La un moment dat văd pe adeverința de vaccinare o femeie în etate de 97 de ani. Oho! Abia aștept să o cunosc, să vină să-i dau adeverința. Vine la mine, arată incredibil de bine pentru 97 de ani. Mergea fără baston, era cât de cât dreaptă, puține riduri. Îi zic: "Doamnă, dar arătați excepțional! Cum ați reușit să vă mențineți așa?".  Femeia se uită lung la mine și spune: "Eu sunt nepoata. Am 45 de ani. Mamaia e în sala de așteptare.". Mda. M-am simțit aiurea. 

Cam în acest mod a decurs ziua. N-am avut timp să respir prea mult, a fost forfotă în continuu. Am împărțit ce trebuia împărțit, am discutat cu oamenii, am vorbit cu Maria și doamna doctor, am mâncat pizza, a fost o experiență plăcută.