La o pizza si un vin

Într-o seară a trebuit să-l aștept pe copilul cel mare să iasă de la sport, așa că mi-am făcut de lucru prin Mall, alături de copilul cel mic. L-am întrebat pe fiul alături de care eram dacă îi este foame, iar acesta a răspuns afirmativ. Îmi era și mie foame, așa că am stabilit de comun acord să mergem la Pizza Hut. Pentru prima oară de la începutul pandemiei. Am cerut o bere la halbă și o pizza Pepperoni & Feta Cheesy Bites. Fiul meu este o persoană mai tăcută, iar atunci când vorbește preferă să o facă cu el însuși, la modul unui dialog între două personaje care în 75% dintre cazuri se termină cu rafale de mitralieră. Mie nu îmi mai rămânea decât să sorb din bere și să mă uit la oamenii de la celelalte mese. 

Oameni fericiți, lipsiți de griji. Oameni finuți. Un cuplu tânăr, el cu părul făcut în stilul celebrului personaj animat Johnny Bravo, un tricou frumos de sub care se vedea un tatuaj mare pe braț, ea blondă îmbrăcată în stilul Sporty Spice (Mel C.). La altă masă un cuplu cu bebeluș ținut de tată (bine că nu a fost și nevastă'mea cu noi, sigur mi-ar fi reproșat că nu m-am ocupat mai mult de copii când erau mici cu o fază sarcastică de genul: "Uite la bărbatul ăla, un fraier, ține copilul!"). Peste tot doar oameni trăind într-o lume normală. M-am gândit ce ar face aceste persoane dacă ar veni războiul peste noi. Ar lupta? S-ar ascunde? Nu știm până nu suntem puși în fața unor situații extreme. Doamne ferește! La muncă Tânărul Stăpân îmi spune mereu: "Grasule, tu îți iei familia și fugi imediat să te ascunzi.". Oare Tânărul Stăpân ce ar face în caz de război? Ar trage cu pușca de asalt M16?  Nici asta nu știm, cert este că viața noastră suficientă și liniștită se poate termina în orice clipă.

Gândurile negre mi se risipesc instantaneu la sosirea pizzei. Îi trimit o poză cu pizza pe whatsapp doamnei Sanda, de la noi din departament. Dânsa îmi scrie înapoi: "Bre, nea Gabi, ce poftă mi-ai făcut!" și îmi trimite o poză în replică cu cina ei, cartof copt și o felie de friptură de porc. Gustoasă pizza, inedite marginile umplute cu cașcaval. A plăcut unanim mesenilor. Am încheiat cu încă o bere, dar nu m-am mai gândit la nimic anume. Omul sătul doar privește în gol, cuprins de tristețea post orgasm culinar. Este la fel ca la sex. Post coitum omne animal triste. Se termină și timpul de așteptare, astfel că plecăm după celălalt copil. 

A doua zi intru într-un magazin Berezka să îmi cumpăr un vin gruzin. Îi aud pe vânzători vorbind în moldovenește și îi întreb dacă sunt din Basarabia. Îmi confirmă. Îi întreb de partea cui sunt în război, Ukraina sau Rusia. Ei zic: "Suntem neutri. Avem prieteni și într-o parte și în alta. Noi suntem oameni obișnuiți, nu este războiul nostru.". Am dat 47 de lei pe o sticlă de vin gruzin. Am băut-o pe toată acasă, în compania cărnii de porc. A fost foarte bun vinul. După 3 ore m-a durut ușor capul. De la vinurile moldovenești și gruzine mă doare mereu capul. De la vinurile din America de Sud, Spania, România sau Franța nu mă doare niciodată capul. Nu știu de ce.