Să vă spun un secret. Eu în continuare îi consider pe Metallica în top 10 all time formații de muzică. Încă vibrez la auzul unor piese precum One, Master of Puppets, Seek & Destroy, Welcome Home (Sanitarium), Enter Sandman. Am mai nimerit câte o piesă pe Rock FM când eram în mașină și de fiecare dată am ascultat la maxim, făcând bucuria copiilor care gustă și ei un heavy metal de calitate. Ori acasă am mai pus la combină, spre deliciul fiului meu cel mare care strigă și el odată cu formația: "Master...Master!". Sau la One, imnul metaliștilor de pretutindeni, gustăm din plin sunetul ca de mitralieră de la refren. I can not live, I can not die....Trapped in myself.
Pasiunea pentru Metallica a început demult, în anii '91-'92, alături de Lemne, despre care am mai vorbit pe blog. Puteți (re)citi aici.
În vara lui 1993 terminam clasa a VIII a și alături de colegi mă pregăteam pentru banchetul de sfârșit de an. Departe de strălucirea pe care astfel de evenimente le au în prezent, banchetul nostru se va desfășura în sala de clasă, fiecare părinte aducând sandwichuri, produse de patiserie, poate prăjituri de casă. Dintr-un fond comun s-au cumpărat sticle de Coca Cola, băutură recent apărută în țara noastră și extrem de apreciată în rândul populației. Unul dintre colegi, mai avut, a adus un casetofon care semăna foarte bine cu cele pe care le vedeam în filmele americane, cărate prin ghetouri de către un afro-american, în anii '70-'80. Cu o zi înainte de banchet, noi, elevii, am făcut un pic de spațiu în sala de clasă pentru buna desfășurare a petrecerii. Am pus băncile unele peste altele într-un colț al clasei, făcând astfel loc pentru un ring de dans improvizat. Pe catedră se vor așeza bucatele și băutura.
Cu multă vreme înainte ne-am tot gândit cum să ne îmbrăcăm. Copiii de 14 ani pun mare accent pe modul în care sunt percepuți de gașcă. M-am rugat multă vreme de ai mei să-mi cumpere un tricou cu Metallica. Tocmai pentru acest eveniment, banchetul din clasa a VIII a. Într-un final s-au lăsat convinși, așa că am descins cu toții în Magazinul Unirea, de unde mi-am ales un tricou negru complet având ca imprimeu un craniu foarte frumos realizat deasupra căruia scria cu litere de sânge Metallica. Un tricou de metalist adevărat, cu un cap de mort plin cu pânze de păianjen și tot felul de obiecte sinistre. Părinții au strâmbat din nas, dar într-un final s-au obișnuit cu ideea. Însă cea mai dezamăgită a fost bunica mea, femeie credincioasă cu multe icoane și candelă în casă. A considerat blestemat tricoul și m-a sfătuit să-l arunc imediat, pentru că îmi va aduce doar rele. Bineînțeles, nu am ascultat-o, chiar am luat-o în râs, așa cum orice nepot la vârsta respectivă face cu bunicii săi.
A venit și ziua mult așteptată. Banchetul de la sfârșitul clasei a VIII a. Majoritatea băieților de la noi din clasă erau îmbrăcați la pantaloni festivi, la cămașă, unii având chiar și cravată. Fetele erau îmbrăcate în rochii elegante, cinstite cum ar părea în vremurile noastre, dar foarte potrivite pentru acele vremuri. Doar eu făceam notă discordantă în tricoul cu cap de mort și scris Metallica. Dar nu-mi păsa de asta, chiar eram foarte mândru de vestimentația mea. Ne-am distrat cu toții, am mâncat, am băut Coca Cola, am dansat. Nu s-a pus Metallica la acel banchet și nicio altă piesă rock. Pe atunci toată lumea era înnebunită după piese gen Ace of Base - All That She Wants sau după Michael Jackson. Dar nu m-a deranjat asta. M-am simțit bine alături de colegii mei cu care fusesem 8 ani împreună și pe care nu aveam să-i mai văd.
La sfârșitul petrecerii am rămas să facem ordine în sala de clasă. Fetele au strâns resturile de mâncare și ambalajele, iar noi, băieții, am pus băncile la loc. Băncile se aflau unele peste altele, iar când am încercat să dăm una jos, din cauza unei manipulări greșite, aceasta m-a lovit drept în moalele capului. Șiroaie de sânge au început să-mi curgă pe față și pe tricoul cu craniu. Toată lumea s-a alarmat, sângele nu se oprea, aveam capul spart destul de rău. Pe vremea aceea nu existau telefoane mobile, dar cu toții, inclusiv eu, stăteam aproape de școală. Câțiva colegi au dat fuga până acasă și i-au anunțat pe ai mei de cele întâmplate. Am fost dus la spital de urgență, unde după o anestezie am fost cusut la cap. Nu au fost momente prea fericite. Țin minte și acum că eram plin de sânge, că o asistentă mi-a făcut o anestezie locală direct în cap, că alături de mine la primiri urgențe era un om ars care arăta foarte rău, că pur și simplu mi-a cusut capul cu ac și o ață specială.
S-au adeverit vorbele bunicii. Cap spart pe tricou, cap spart și în realitate. Metallica. N-am mai purtat tricoul de atunci. Și-a trăit momentul de glorie în ziua banchetului, după care a ajuns la gunoi. Dar rock am ascultat în permanență și voi continua să ascult.
Păi trebuia să păstrezi tricoul
RăspundețiȘtergeremie mai degraba imi plac battery, shortest straw, blackened, the 4 horse-men, creeping death, harvester of sorrow, welcome home (sanitare!). au si baietii aia greci cu demis roussos si vangelis o piesa 4 horse-men, de pe albumul ala 666, pe care il aveam pe o caseta, dar nu prea imi placuse. acum, aceasta piesa apare intr-o reclama si constat ca e superba. trebuie sa reaudiez albumul dublu 666.
RăspundețiȘtergereLa mine serbarea de a VIII-a a fost cam stearsa.
RăspundețiȘtergereIn primul rand ca eram satui de banchete si serbari.
Ne-a venit o diriginta noua (prima a noastra a fost numita directoare in clasa a VI-a si am fost un an si ceva "ai nimanui") si
era cam ciudata: era maniaca cu petrecerile.
In laboratorul de fizica a organizat si de mos nicolae, si de craciun, si de valentines, de 1 martie, 8 martie, de "ziua baietilor" (sarbatoare inventata de ea), de Paste, de 1 iunie, plus vreo 10 aniversari si onomastice de colegi si colege.
Ne stia toata scoala drept "clasa cu petrecaretii".
Asa ca serbarea de final (facuta in sala de sport, cu toate clasele) nu ne-a incantat deloc.
Concurs de miss la care se stia ca o sa castige preferata profului de religie (presedintele juriului), discursuri sfoaraitoare, muzica care se auzea prost, mese inghesuite la care nu aveam loc toti, fete facand pe divele (machiate oribil), doi baieti care se tavaleau pe jos (incercand sa faca break-dance).
Un balci multicolor si transpirat.
Hai "La multi ani" blogului tau, sa ne citim fericiti peste inca 10 ani! Banuiesc ca toate tricourile cu capete de morti luate dupa nu au mai trecut spre aprobare si pe la Bunica, nu?
RăspundețiȘtergerePentru că deoarece e bine am decis ca decizia să fie pozitivă alb. Ascunzând absconsul mediu în prezent am creeat un nou trecut. A fost aniversare să ne simtem bine oare?
RăspundețiȘtergereMulti ani inainte blogului!🍾 Eu am terminat clasa a VIII-a in 1985. La scoala 85. 😄 Tot asa, cu prajituri de casa, cu putina muzica, am dansat, apoi am plecat la plimbare in parcul 23 August (astazi Lia Manoliu). Frumoase amintiri! Cat despre Metallica, nu pot sa spun decat de bine. Ascultam in liceu Metallica si Accept imprenuna cu fratele meu, care purta bratara cu tinte si un cap de mort cu sange, atarnat de gat. 😅 Binenteles ca nu purta la Misu' asa ceva, erau vremuri cu uniforma si multa strictete.
RăspundețiȘtergeremi-ar plăcea și mie să povestesc cum la banchetul, așa zisul banchet de absolvire a 8 clase, ținut în iunie 1984, am ascultat seek & destroy și jump in the fire, lansate cu vreun an înainte. dar ăsta nu este adevărul. adevărul este că nu cred că am zăbovit prea mult acolo, iar singura piesă de care îmi aduc aminte este we kill the world/ don't kill the world, cu boney m, apărută cu vreo 3 ani înainte. dar o să mă străduiesc foarte mult ca, în cazul improbabil ca timpul să se întoarcă, din playlist să nu lipseasca niște cântece relativ nou nouțe- pe când mama era molie, regele durerii, neil cu jack și cu suptsemnatu sau micul chevrolet corvette roșu.
RăspundețiȘtergereCocteau Twins. The Police. Prince. Dupa un search mic pe google. Aia cu Nick, Jack si suptsemnatu nu o pricep. Ai fost contemporan cu perioada in care se petrece actiunea serialului Stranger Things. Ala incepe in 1983 si copiii au cam varsta ta te atunci.
Ștergeream fost contemporan si cu perioada in care se petrece actiunea din monk. sau din dallas. sau seinfeld.
Ștergereaia cu nick nu o pricepi pentru ca nu ai citit bine si nici eu nu am scris bine. e neal, nu nick si nici neil. de la neal cassady (are si morrisey o bucata despre domnia sa). neal and jack and me. king crimson, albumul beat, lansat aparent in ziua in care brazilia zdrobea scotia la mundialul spaniol.