joi, 24 noiembrie 2022

Ireland (2)

 Să mai adăugăm câteva detalii tehnice ce nu și-au găsit loc în prima scriere despre Irlanda.

  •  După irlandeză (o limbă absolut imposibilă) și engleză, cea mai vorbită limbă în Irlanda este poloneza. Ghidul ne-a spus că irlandezii le sunt foarte recunoscători polonezilor, ei punând umărul serios la construirea Irlandei moderne. Pretutindeni vezi magazine numite "Polonez", dar și magazine "Moldova", unde se găsesc și produse românești. Chiar și noi, în excursia de o zi cu autocarul prin Irlanda, am avut la noi ape minerale Borsec și o pungă de "Covrigi de Buzău", cumpărate pe euro de la moldoveni. Tot personalul magazinului era din Basarabia și vorbeau româna între ei.
  •  Am fost întrebat de prețuri. Un pint (473 ml) de Guinness în pub este 6 euro. O friptură de vită este 25 euro. Fish&chips 20 euro. O Cola la 330 ml este 2,8 euro. Pentru o gogoașă foarte bună am plătit 3,5 euro. Desigur, la market găsești totul mult mai ieftin, dar nu mergem în concedii pentru a cumpăra prea mult din marketuri. O noapte la hotel 100-120 euro. Cred că sunt prețuri obișnuite pentru Vestul Europei. Probabil în Elveția, Danemarca sau Norvegia prețurile sunt duble, chiar triple față de Irlanda. Am intrat într-un magazin de pantofi sport. Prețurile ca în România, la Mall.
  •   Într-una din seri, când abia ieșisem dintr-un pub alături de nevastă, au trecut pe lângă noi un grup de tineri, iar unul dintre ei povestea cu înflăcărare: "In Bucharest I had best holiday ever!". Până să digerăm informația și să-l apucăm pe tânăr de mână, lăudându-ne că noi suntem născuți și crescuți în București, acesta era deja departe, dar totuși un soi de mândrie ne-a cuprins sufletul.
  •  Lidl în Dublin este o mizerie, o cocină. La noi în România, Lidl este un magazin de super lux față de ce au ei în Irlanda. Rafturi dezordonate și devastate, mizerie în magazin, o lumină difuză ce amintește de magazine comuniste, nicidecum de capitalism. Au o gamă restrânsă de produse, nu m-a tentat nimic. Aceeași sărăcie am observat-o și la Lidl în Madrid acum ceva vreme. În schimb magazinele SPAR arată foarte bine.
  •  Am văzut doi bărbați de 40-45 de ani ținându-se de mână pe stradă. Am întors capul și nici nu știu de ce mai scriu aici, că oricum nu mă înțeleg cu voi, unii din cititorii blogului. Am intrat într-o librărie și era acolo un întreg stand dedicat LGBTQ+. Stand de literatură japoneză sau rusească n-ar fi făcut.
  •  Pe străzile din Dublin nu am văzut mașinile luxoase din București. Mai săraci ca noi nu sunt, deci au altceva mai bun de făcut decât să investească în niște fiare. Nu am auzit nici claxoane. Pe autostrăzi și în preajma orașului Galway am prins aglomerație și ambuteaje, dar nu am sesizat nici măcar o șicană în trafic, s-a circulat cu mare bun simț, ceea ce în România nu se întâmplă. Asta e doar o dovadă că ei sunt civilizați, iar noi necivilizați.
  •  Ghidul ne-a spus că salariul mediu în Irlanda depășește 3000 euro net. Chiriile și casele de cumpărat sunt foarte scumpe și foarte rare. Proprietarii preferă să le valorifice pe Airbnb. Viața în general este mult mai scumpă ca în România. Încă nu îmi dau seama dacă un român din România care are salariul de 5000 lei, are putere mai mare de cumpărare ca un irlandez din Irlanda care are un salariu de 3000 euro.


Un comentariu:

  1. Câteva amănunte și despre insula Mauritius (unde o cunoștință a ta tocmai a făcut un modest sejur):

    - Mauritius se află aproape de Madagascar (unde nu pot ajunge săracii care zboară cu Low Cost)

    - zborul se face cu Bogat Air, unde călătorul beneficiază de stewardeză personală, maseur, bucătar, somelier, manichiuristă

    - escala se face la Dubai, cu sesiune de shopping care depășește bugetul unui județ din România

    - sesiunea de safari se face din limuzină, cu o maimuță dresată pe post de șofer

    - la cină se servește peste spadă flambat și pateuri de cașalot

    - la desert tort cu 22 de etaje (fiecare etaj făcut de un alt cofetar francez)

    - în piscină nu se pune apă, ci rouă culeasă dimineață de localnici

    - un cocktail servit lângă piscină costă cât salariul tău pe un an

    - pe insulă nu există Lidl și alte magazine de sărăcie

    RăspundețiȘtergere