31 decembrie. Ultima zi din an. Pustiu pe străzi. Au plecat “bucureștenii” acasă, cum îmi place mie să spun. Azi muncesc, dar trebuie să mă ocup și de pregătirea Revelionului. Nevasta nu concepe să nu pună pește pe masă la cumpăna dintre ani, așa că la ora 7:00 sunt la magazinul alimentar. Au de toate. Cumpăr patru bucăți de somon, creveți din Vietnam (creveți din carne, nu chipsuri ca pe vremea lui nea Nicu), sushi. Ajung acasă, las târguielile și plec la muncă, la o intervenție spre periferia orașului. E atât de multă liniște în jur, autobuzul este gol și străbate cu repeziciune cartierele cenușii. Rezolv treaba și nu e nici măcar ora 10. Îmi este foame, nu am mâncat nimic pe ziua de azi. Intru la McDonald’s, unde încă se servește micul dejun. Am puncte și iau pe gratis un McMuffin Fresh Dublu, iar pentru 8,5 lei o porție medie de cartofi. Fiul meu cel mic mi-a spus că a văzut într-o reclamă la televizor că la Mc acum cartofii sunt făcuți din cartofi. E pustiu și în local, mă simt foarte bine. Cu troleibuzul, în care sunt doar eu, mă îndrept către birou, unde mă așteaptă domnul Petru Șerban, superiorul meu de la Fundație, care mă întreabă: “Unde ai fost, Gabi?”, iar eu îi răspund: “La o intervenție.”, iar el spune: “Ai fost o pulă la intervenție, acolo ai fost!”. Ajung acasă și sunt deja obosit. Copiii și nevasta îmi spun că pleacă să cumpere artificii și petarde. Îmi pare bine, nu pentru că iau petarde, ci pentru că pleacă de acasă și pot sta în liniște. Citesc 20 de pagini dintr-un roman polițist best seller, iar apoi sună nevasta și îmi spune că a băgat Ararat de 7 ani la Berezka, dacă vreau să îmi cumpere. Îi zic: “Da, cumpără-mi, dar să nu mai spui că beau prea mult, din moment ce tu mă îndemni!”. Apoi mă culc fix 120 de minute, iar când mă trezesc, ei încă nu veniseră. Era deja seară și m-am îngrijorat, l-am sunat pe fiul meu cel mare și l-am întrebat: “Unde sunteți?”, iar el mi-a zis: “Bună, tată! Noi suntem la Mall și am mâncat la Noodle Pack, iar fratele meu mai mic la Spartan. Tu vrei ceva?” și pentru că mi se făcuse foame am zis: “Ia-mi un Whopper de la Burger King!”. Iar apoi am urmărit episodul numit “001” din serialul Squid Game. Au ajuns, mi-au dat Whopper-ul și sticla de Ararat, iar eu m-am pus să mănânc, dar nu am desfăcut sticla, ci mi-am turnat din una deja începută, whisky Johnnie Walker Blue Label, despre care iubitorii blogului deja au aflat. Am continuat să beau și în timp ce pregăteam masa pentru Revelion, dar am pus și muzică. Am ascultat formația belarusă Molceat Doma (Молчат Дома). Un sound plin de tristețe, care parcă aduce un pic cu The Smiths. Am schimbat mesaje cu Ciuc, care mi-a arătat ce whisky bea, dar îl voi lăsa pe el să povestească despre asta. Masa a fost gata, iar pe la 22:30 am stat toți patru (eu, nevasta, fiul cel mare, fiul cel mic) și am mâncat. Nevasta și anul ăsta a fost nemulțumită că stăm acasă și nu am plecat undeva în aglomerație pe Valea Prahovei să dăm 3000 de euro pe nimic. La 23:50 am ieșit pe străzi să dăm cu petarde și să desfacem o sticlă de vin spumant. La mulți ani!
