Derry Girls

În urmă cu vreo 15 ani exista în online un blog inedit, ținut de un băiat numit Petrov care scria alături de un personaj numit Milf. Nu am știut niciodată dacă Milf este o persoană reală, dacă este femeie sau bărbat, dar după cum știm din filmul American Pie, milf este un acronim al expresiei “Mother I'd Like to Fuck” adică “mamă pe care mi-ar plăcea să o fut”, referindu-se la o femeie ce a trecut de prima tinerețe, dar care este deosebit de atrăgătoare, așa că am considerat-o pe femeia ce scria alături de Petrov deosebit de atrăgătoare și probabil la acea vreme avea în jur de 30 de ani. Sigur, Milf și Petrov făcea trimitere și la celebri scriitori ucrainieni Ilf și Petrov. A fost un blog interesant pe care îl citeam cu plăcere, dar apoi a dispărut dintr-o dată, rămânând totuși în memoria fanilor care-și amintesc cu nostalgie de acea perioadă. Cu fostul bloger Petrov am păstrat legătura și chiar am vorbit zilele trecute cu el, când mi-a recomandat un serial pe Netflix. Este vorba despre Derry Girls. Îl recomand și eu mai departe, merită urmărit.

Un serial nord-irlandez, Derry (oficial Londonderry) fiind al doilea oraș ca mărime al țării, după capitala Belfast. Deși serialul este produs recent, acțiunea este plasată în anii ’90, ani foarte grei pentru cetățenii irlandezi cu multe mișcări sociale, confruntări între protestanți și catolici, acte teroriste, IRA, INLA, Sinn Féin etc. Cu tot acest fundal nu tocmai ok, avem parte de un serial foarte vesel, cu umor sănătos, presărat cu tone de muzică bună din acea perioadă și nu numai, avându-i ca protagoniști pe elevii unei școli catolice. De fapt elevele, pentru că este o școală de fete. Înțeleg că autoarea serialului s-a inspirat din tinerețea ei pentru crearea showului. Și eu eram de vârsta protagoniștilor în acele timpuri, așa că mi s-a părut pur și simplu excepțional serialul, am gustat din plin toate glumele, am îndrăgit absolut toate personajele. Asistăm la derularea unor evenimente reale, ce însoțesc viața personajelor noastre: vizita lui Bill Clinton la Derry, concertul Take That din Belfast, încetarea focului de către IRA în 1994, diverse atentate cu bombă.  Muzica însoțește acțiunea la aproape fiecare scenă și trebuie să spicuim câteva titluri foarte bune: The Cranberries – Dreams, Blur – Girls & Boys, Dick Dale And His Del Tones – Miserlou :), Supergrass – Alright, Cypress Hill - Insane in the Brain, The Hues Corporation – Rock the Boat. Episoadele au 22-25 de minute, tot serialul are 19 episoade împărțite pe 3 sezoane, se poate urmări într-o singură zi. Merită 100%. O incursiune amuzantă dar și culturală în Irlanda de Nord din anii ’90.

O poză cu cele 5 personaje principale.