John Barth - Varieteu pe apă

Prezentul cărţii este anul 1954. Protagonistul romanului este Todd Andrews, avocat, 54 de ani, 1,83 înălţime şi o greutate sub 66 kg. Omul descrie ziua de 21 (sau 22, nu-şi mai aminteşte exact) iunie 1937, o zi foarte importantă pentru el, ziua când a hotărât să nu se sinucidă. John Barth face pur şi simplu spectacol în această carte. N-am mai întâlnit aşa ceva în literatură. Pe coperta romanului este descris ca fiind un mozaic postmodern, wikipedia de asemenea îl situează în cadrul curentul postmodernist. Sincer nu înţeleg ce înseamnă postmodern şi nu am alte repere. Sunt un cititor umil fără prea multă şcoală şi pot spune doar că John Barth este senzaţional. Mi s-a părut o combinaţie între Kafka şi Ilf & Petrov, dar desigur este doar părerea mea. Varieteul pe apă trebuie recitit pentru a fi înţeles pe deplin, fiind labirintic, alambicat, cu toată bunăvoinţa autorului care se adresează extrem de prietenos cititorului, chiar amintindu-i unele chestii, încercând să-i facă cât mai lesnicioasă şi plăcută lectura.


Pe lângă descrierea zilei de 21 (sau 22) iunie 1937, de dimineaţă până seara, zi decisivă pentru Todd, autorul prezintă aspecte foarte importante din viaţa personajului, aspecte care vor ajuta la decizia finală, la răzgândire. Vom fi părtaşi la anii de colegiu ai viitorului avocat, la relaţia sa cu tatăl (găsit spânzurat), la întâmplările din interiorul unui deosebit de ciudat triunghi amoros, poate unic în literatură, la o grămadă de cazuri tipice mai mult sau mai puţin pentru un avocat. Vom fi purtaţi chiar şi la bordul vasului unde se desfăşoară celebrul Varieteu pe apă al lui Jacob R. Adam. E o carte care pare uşoară, accesibilă, plină de umor în unele cazuri, dar de fapt este foarte grea. Mi-a plăcut în mod special capitolul în care personajul nostru dăruieşte cei 5000 de dolari lăsaţi moştenire de taică'su. Cui îi dă? Celui mai bogat om din oraş, fără să-i ceară nimic în schimb. Iese o situaţie grozavă din toată chestia asta.

Închei prin a face o precizare referitor la cartea "1001 de cărţi de citit într-o viaţă". E un compendiu pe care eu îl studiez destul de des şi în care se află şi prezenta carte, Varieteu pe apă (The Floating Opera, titlul original). În acest compendiu se spune că personajul nostru are "un apetit tot mai mare pentru berea Sherbrook rye and ginger". Eu nu am găsit în roman aşa ceva. Personajul bea doar whisky, nicidecum bere. Ori e traducerea proastă în una din cele două cărţi, ori se înşală cei de la 1001 de cărţi. Nici pe net nu am găsit vreo bere cu acest nume. La finalul cărţii, Todd bea alături de un nonagenar o sticlă de Southern Comfort. Aşa ceva există. Wikipedia explică ce este şi arată şi poze. Totuşi mai puţin contează aceste aspecte. Citiţi cartea. Este de nota 10+.