Trapiche - Malbec 2011

Dă-mi un vin la trei sferturi de 10 lei şi am să ştiu acest lucru doar apropiindu-mi-l de buze. Am mai învăţat ceva despre vinuri în ultima perioadă. Nu mai sunt ca acum 10 ani când beam Busuioacă de Bohotin la Cârciuma Segarcea din Titan şi apoi vomitam în drum spre casă. Beau doar vinuri la peste 20 lei sticla, pentru că da, garanţia calităţii se găseşte şi în preţ. Beau vinul doar din pahare cu picior făcute din cristal de Bohemia. Mă dezgustă cei care beau vinul în pahar fără picior. Drojdieri ordinari. Beau vinul acasă pentru a nu-i îmbogăţi pe proprietarii de restaurante care-l vând la preţ dublu faţă de magazine.

Trapiche. Acest nume ne duce cu gândul la berile mânăstireşti, dar este un vin argentinian. Chile, Argentina, Australia, USA prin California, Africa de Sud, aceste ţări au ajuns să bată Franţa la vinuri. Nu mai încercasem un vin din Argentina. Şi nici Malbec. Pe etichetă spune producătorul că are gust de prune şi mure. Nu am sesizat, însă am simţit un gust funerar, foarte grav, menit să te trimită pe lumea cealaltă. Un vin de o sobrietate aparte. Un gust care mi-a umplut gura apoi s-a revărsat în întreg corpul. Un vin foarte bun, care se bea încet de tot pentru a fi savurat la maxim. În anii '90 am avut un calendar din acela de perete la care se rupe zilnic pagina, un calendar umoristic care cuprindea şi numeroase epigrame. Îmi amintesc de una cu un maestru căruia i se recomandă un vin roşu sub pretextul că face sexul ca osul. După ce bea vinul, respectivul maestru constată că i s-au făcut oasele ca sexul. La asta mă gândeam după ce am băut vinul, dar surpriza imensă a venit după 20 de minute. Parcă luasem trei pastile de Viagra. 35 lei sticla la Cora.