Dacă această carte era scrisă de Gabriel Garcia Marquez, iar acţiunea se petrecea într-un sat împuţit de prin Columbia, am fi avut în faţă un best-seller internaţional tradus în 45 de limbi şi premiat cu zeci de distincţii. Însă aşa mai nimeni nu a auzit de această carte. Era să o ratez şi eu dacă Ionescu nu mi-ar fi recomandat-o. Scriitorii români ar trebui promovaţi mai mult în lume. Sud americanii cum de îşi promovează aşa bine literatura? Cristian Teodorescu. Scrie desăvârşit, iar prezenta carte este minunată. Formată din povestiri de maxim o filă, cartea îşi propune să arunce un ochi în Medgidia anilor '40, descriind excelent societatea de atunci dar şi situaţia politică. Autorul născut în Medgidia în 1954 realizează foarte multe scene deosebit de valoroase, începând cu negustorii capitalişti, aliaţii nemţi, legionarii şi sfârşind cu aliaţii ruşi şi comuniştii.Nu se poate vorbi de un personaj principal, dar totuşi ies puţin în faţă Fănică şi Virginia Theodorescu, bunicii autorului. Fănică devine proprietarul restaurantului din gara Medgidia, inaugurat chiar în ziua după marele cutremur din 1940. Restaurant unde se bea şampanie Mott şi se servesc mâncăruri din cele mai alese, fie pentru localnici, fie pentru cei ce trec prin gară, fie pentru militarii aliaţi (înainte şi după 23 august 1944). Situaţia politică se schimbă de la an la an şi-şi pune amprenta pe toţi cei prezenţi. Vom sfârşi odată cu venirea comunismului când restaurantul îi este luat patronului, trecând sub tutela statului. Sunt multe poveşti de dragoste în cartea asta, sunt multe drame, pe ici pe colo găsim şi umor de bună calitate şi chiar erotism exprimat într-un mod foarte elegant. Am îndrăgit personaje ca maiorul Scipion ori doctoriţa evreică Lea. Cartea te face să vrei să trăieşti în perioada respectivă.
Unde se află în prezent Medgidia? Se mai poate bea o şampanie Mott în gara acestui oraş? Oare o mai avea gară? Am vizitat anul trecut oraşul, care bineînţeles a fost puternic degradat de perioada comunistă. Blocuri urâte, populaţie săracă şi tristă ca oamenii pe care Fănică Theodorescu îi vedea peste tot, proaspăt eliberat din puşcărie, undeva în anii '50. Mi-ar plăcea să apară Medgidia, oraşul de apoi vol 2, cu perioada comunistă şi vol 3 cu perioada de după decembrie '89.
Stii ce? Am cartea de ceva timp, dupa cateva recenzii citite, care m-au convins ca trebuie sa o am. Apoi am mai citit alte impresii care ma tot imboldeau sa ma apuc sa o citesc, dar mereu am gasit potrivita alta varianta, adica o alta carte pentru momentul trecerii la urmatoarea. Acum, insa, citind si impresiile tale de lectura, cred ca am rezolvat dilema ce o aveam in ceea priveste cartea pe care o voi incepe in seara asta sau maine cel tarziu. Chiar nu stiam ce sa aleg dupa Crima si pedeapsa, ma pregateam sa pun intrebarea pe blog, dar nu mai e cazul, m-ai convins. Poate cunosti senzatia, cand simti ca ti s-au deschis ochii exact asupra a ceea ce cautai fara sa stii. :)
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-am fost de ajutor. Cunosc senzatia. Si eu am multe carti necitite si de multe ori imi vine sa incep vreo 10 si foarte greu ma hotarasc. Asta cu Medgidia o am cumparata de vreo 6 luni si abia acum am citit-o. Are sa-ti placa mult!
RăspundețiȘtergerenu chiar nimeni n-a auzit de ea. citez:
RăspundețiȘtergerePremiul National de Proza „Ziarul de Iasi” pe anul 2009
Premiul pentru cel mai valoros roman, în cadrul Colocviilor Romanului Romanesc, Alba Iulia, 2010
Premiul pentru Proza al Uniunii Scriitorilor din Romania pe anul 2009
Nominalizari la Premiile revistei Observator cultural si la Premiile Romaniei literare, in 2009
locul 11-13 in legendara ancheta http://www.corpult.ro/Articles/ViewOne.aspx?ArticleId=101 ('matei brunul' abia aparuse, de aia nu a prea punctat. la fel 'nuapte buna copii'.)
cred ca la aparitie, in 2009, a fost un pic umbrita de 'cartea şuaptelor' a d-lui vosganian. si pe asta o recomand.