marți, 5 noiembrie 2013

Atletul (nu tocmai) albanez

Am mai scris despre Atletul Albanez în 2011. În 2013 încă o vizită la Slatina, cu taică'miu recent îndrăgostit de albanezi şi cu dor de Slatina pe care nu o văzuse din armată, de la începutul anilor '70. Nu ştia de Atletul Albanez şi am dorit să-i fac o surpriză, ducându-l acolo. Ceea ce i-a plăcut foarte mult până a dat de scârboasa vânzătoare de acolo. Taică'miu, întotdeauna dornic de o discuţie, a încercat să poarte un dialog cu scârba, însă aceasta s-a mărginit în a răspunde acră cu "da" şi "nu", iar la un moment dat chiar a ieşit din dugheană la o ţigară, lăsându-ne singuri. Era albaneză, dar nu fusese niciodată în Albania. Deci de fapt era olteancă şi asta se vedea. Am rămas cu un gust amar. Românii nu ştiu să-şi vândă marfa, nu ştiu să se facă plăcuţi, nu ştiu să-şi atragă clienţi. Mi-e ciudă că suntem un popor de mizerabili. Mai ales când am observat cum sunt alte popoare. Această vânzătoare de la Atletul Albanez nu este un caz unic din păcate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu