Cu autobuzul

N-am auzit de Simona Tache până când odată am observat pe blogul meu vreo 500 de vizitatori/zi în plus, toţi veniţi de pe siteul dumneaei. Am accesat respectivul site aflat în statisticile blogului meu şi am sesizat că Simona Tache îmi făcea reclamă. Cineva îi recomandase blogul meu, iar Simona Tache avea un link către povestea cu amintirile unui copil gras. Erau laude pe acolo. M-am bucurat. M-am interesat cine este Simona Tache. Am observat că a lucrat sau lucrează la Academia Caţavencu. Citeam acest ziar în urmă cu 20 de ani când era cumpărat cu regularitate de tatăl meu. De fapt citeam o singură rubrică, care mă distra la culme. Rubrica se numea "Nuţi spaima constituţii". Dar nu are importanţă. Important este că Simona Tache a auzit de mine înainte să aud eu de dumneaei. Din acel moment i-am citit blogul. Nu cu regularitate, dar destul de des. Câteodată i-am mai trimis şi scrieri de-ale mele pe mesaj privat facebook. Într-o zi Simona Tache şi-a pus pe facebook poze din tinereţe, autointitulându-se Bambi. I-am lăsat un comentariu şi i-am spus că Bambi este mascul. M-am gândit că se referea la celebrul căprior din filmul lui Walt Disney. Dar poate se referea la trupa ce a dat lumii celebrul hit "Doi ochi căprui.".

Totul a decurs normal până când într-o zi Simona Tache a călcat într-o gumă de mestecat aflată pe podeaua unui autobuz. A povestit acest fapt pe blog şi a pus linkul şi pe facebook. Văzând asta mi-a venit să fac o glumă, nu tocmai bună, ce-i drept. Am comentat pe facebook următoarele cuvinte: N-am crezut că un om de valoarea Simonei Tache circulă cu autobuzul. Să circuli cu autobuzul e ca şi cum te-ai îmbrăca de la second hand. Sigur, o glumă în stilul meu cu care prietenii mei sunt obişnuiţi. Ei ştiu că eu circul cu mijloacele de transport în comun. Simona Tache nu a ştiut acest lucru şi fiind foarte supărată a postat comentariul meu ca un subiect separat pe facebook (nu mi-a dezvăluit şi numele), îndemnându-şi prietenii să îmi răspundă în locul dumneaei. Nu ştiu de ce a făcut acest lucru. Poate pentru că epuizase subiectele pe seara respectivă şi dorea să atragă cu ceva pe fanii dumneaei. Nu are importanţă. Importante sunt comentariile ce au urmat.

Comentarii pline de ură, frustrare, răutate. Comentarii jignitoare. Comentarii făcute de lupi moralişti. Noi românii suntem atoateştiutori şi ne erijăm în sfătuitori plini de înţelepciune gata să ajute oricând un prieten. Simona Tache a fost ajutată de prieteni cu multe comentarii. Spune-mi ce prieteni ai ca să-ţi spun cine eşti! Hai să vedem ce au spus prietenii Simonei Tache. Spicuim:
* N-am crezut ca poate exista un asemenea prost. (7 likeuri)
*  dutebainplm...asta e singurul raspuns care il ajuta.in viata. (9 likeuri)
* eu as da sa se faca puscarie pentru prostie de gradu' asta ! (niciun like)
* de ce i-ati sters numele? Dati numele ghiorlanului...( 2 likeuri)  (numele meu pe facebook este Gabriel Locomotiva, iar blogul meu este acesta, Nopti si Zile, pe domeniul blogspot pentru că nu îmi trebuie domeniu plătit. nu fac bani din blog. acum că îmi cunoşti numele ce îmi faci?)
*  Celui care a scris acest mesaj:-împuscă-te!
* Să comentezi aşa cum a comentat cocalarul e ca şi când ai fi umblat la şcoală în clasa întâia până a murit învăţătoarea. (1 like)
 * Exista tulburari penbtru care momnentan nu exista tratament. Cand vad asemenea specimene, imi spun ca in definitiv existenta lor nu este un exercitiu in inutilitate - sunt un exemplu negativ perfect (Nu faceti ca EI!) si prin raportare la ei ne dăm seama că suntem mai buni decât credeam... Nu merită să îi arăţi că îl bagi în seamă!

Găsiţi toate comenturile la subiectul respectiv, în profilul Simonei Tache, pe 21 noiembrie 2013. Sigur, au fost şi comentarii amuzante, unele persoane părând să ştie de glumă. Cineva chiar a spus: "poate era doar sarcasm". Am explicat într-un comentariu, tot la subiectul unde făcusem comentariul ce a stârnit asemenea reacţii, despre faptul ca era doar o glumă. Nu mai ştiu ce am scris, cred că am dat un exemplu din Belgrad, unde am călătorit cu autobuzul, că acesta avea bandă proprie. Comentariul mi-a fost şters. După jumătate de oră l-am văzut pus înapoi, dar am şters eu şi comentariul respectiv şi cel despre care am vorbit aici. De ce am scris toate astea pe blog? Aşa, pentru că poate îmi citesc blogul cei care m-au jignit şi îşi revizuiesc comentariile. Poate gândiţi prea repede şi luaţi decizii drastice greşite. Împuşcă-te? Puşcărie? Cocalar? Ghiorlan? Hmm. Nu e prea mult? Dumneata ce zici, Simona Tache?