Mediocritate

În timp ce gătesc, la bucătărie, ascult muzică clasică. Aidoma personajelor lui Murakami. În seara asta e Dvorak, String Serenade in E Major, Op. 22, cu alte cuvinte serenada în Mi Major pentru coarde. Nu mă pricep la aceste detalii tehnice şi nu cunosc nici compozitorii, dar nici nu ascult muzică clasică din snobism. Îmi place. Mă relaxează în bucătărie. Încerc să pregătesc o cină care să semene cu ceva de lux. Am brânză cu mucegai şi piper verde de la Lidl. O asociez cu un vin roşu sec portughez cumpărat cu 17,99 tot de la Lidl şi o baghetă franţuzească de pâine albă. Produse ieftine cu pretenţie pentru clasa de mijloc a populaţiei. Sunt bune la gust. Mediocritate. Un pic mai sus faţă de sărmanii care mănâncă tocăniţă de cartofi la cină, mult mai jos decât cei care servesc un foie gras autentic. Pentru felul doi prepar la wok purcel cu ciuperci şi usturoi. Garnitura este orez Basmati. Tot de la Lidl, 39,99 lei un sac de 4,5 kg. De atâta bucurie gesticulez şi răstorn sticla de vin. Lichidul de culoarea sângelui lui Hristos se îmbibă în pijama. Copilul râde de mine. Nevastă'mea adoptă atitudinea de "nu-i nimic, asta ţi-e mintea.". Asta e cina noastră de marţi. Ne-au mai rămas bani chiar şi de o cola la un litru. Mediocritate, după cum spuneam.