M-a prins ploaia în parc și m-am adăpostit sub un tobogan. De acolo priveam la stropii imenși care ating tartanul ce împrejmuiește locul de joacă al copiilor. S-au format râuri care m-au udat la picioare, iar vântul abătea ploaia care m-a udat în restul corpului. M-am crezut în filmul Rashomon. La un moment dat, în fugă, au venit patru băieți de 9-10 ani uzi bleașcă, urmați de un câine mare ud și el.
- Ce-i cu voi băieți?, am întrebat eu.
- Am fost la fotbal.
Unul avea tricou cu Messi de la Barcelona, iar altul avea tricou roșu cu Suarez. Odată cu venirea celor patru spațiul s-a îngustat, iar eu am fost nevoit să mă dau într-o parte, mai ales că mă atingea și câinele cu blana lui udă. Un umăr îmi ieșea de sub tobogan și m-am udat rău pe partea respectivă. Câinele mirosea foarte urât, iar un copil i-a aplicat un picior în burtă, spunând: "Nero, du-te de aici! Miroși urât!". Câinele nu a băgat de seamă și a rămas pe poziție.
- Ce faci, măi Nero?, l-am întrebat.
- Îl cunoașteți pe acest câine?, m-a întrebat unul dintre băieți.
- Sigur că-l cunosc, l-am păcălit eu.
Ploaia nu dădea semne ca s-ar opri. Am scos o pungă de covrigei cu chimen și am dat-o copiiilor. Aceștia au mâncat cu deosebită poftă.
- Sunt foarte buni covrigii ăștia, nenea. De unde i-ați luat?
- De la Lidl.
Ploaia tot nu se oprea, iar copiii n-au mai avut răbdare și au plecat așa, fugind după o minge cu Nero când inaintea lor, când după ei. După o vreme am plecat și eu, alături de nevastă și copil, care erau ascunși după toboganul vecin.
2 in 1, sau vis si realitate. 2 lumi paralele descrise captivant, cu ceva fragmente "tehnice" mai greu de digerat, insa cu un iz de realitate, oricum speranta pluteste si e f bine. Ramane un tip frumos, cerebral care bea nestingherit dimineata, la pranz si seara, care are posibilitatea de a alege cand si ce vrea sa futa si in final puterea de a alege lumea pe care si-o doreste si vrea sa o incerce. 0.5 fdp peste Murakami.
RăspundețiȘtergere