Momoi Gimpei este personajul principal al acestui microroman, un bărbat ajuns la 34 de ani, fost profesor de limba japoneză. Din păcate nu este prea întreg la minte și are tot felul de probleme pe care un om normal nu le are. Urmărește femei, cu toate că nu este un violator sau neapărat un pervers. Nici el nu știe prea bine de ce o face, poate pentru că atunci când trece pe lângă o persoană necunoscută se simte trist gândindu-se că nu o va mai întâlni niciodată în viața lui. O proză în stilul cunoscut al lui Kawabata, cu multă tristețe exprimată poetic, cu scene statice, acțiunea lipsind cu desăvârșire. Avem un tablou frumos cu Momoi Gimpei la vârsta de 10 ani, îndrăgostit de verișoara sa care are 12. Merg ținându-se de mână pe poteca ce înconjoară lacul, iar tânărul Gimpei speră ca umbrele lor reflectate în lac să se țină de mână și să cutreiere veșnic. Timpurile sunt amestecate, cititorul nici nu știe dacă ceea ce se petrece e vis ori realitate. În prezent Gimpei a fost dat afară din învățământ pentru o relație cu o elevă și se află la baia publică, unde o băieșiță tânără îl spală. Îi privește sânii băieșiței și se gândește la eleva sa, o scenă sexuală simplă și tipică pentru Kawabata. Momoi îi smulge sutienul elevei, iar autorul subliniază că aceasta avea țâțele total expuse, iar bărbatul a privit-o astfel. Mi-a plăcut romanul și chiar dacă n-aș fi știut cine l-a scris mi-aș fi dat seama că e Kawabata. Doar el scrie așa în toată literatura asta mare. Pe lângă "Lacul" cartea mai cuprinde două povestiri, probabil o găselniță a celor de la Humanitas pentru a crește prețul. Povestirile nu mi-au plăcut absolut deloc. Una e de-a dreptul scârboasă, cu o femeie care-și smulge brațul din umăr și-l dă unui bărbat pentru a petrece o noapte alături de el. Ăsta vorbește cu mâna, se culcă cu ea. Iar a doua poveste este despre o crimă, dar nimic în stilul detectivistic. Deci "Lacul" este super ok, îl recomand celor ce apreciază literatura necomercială. Povestirile mie nu mi-au plăcut.
miercuri, 30 iulie 2014
Yasunari Kawabata - Lacul
Momoi Gimpei este personajul principal al acestui microroman, un bărbat ajuns la 34 de ani, fost profesor de limba japoneză. Din păcate nu este prea întreg la minte și are tot felul de probleme pe care un om normal nu le are. Urmărește femei, cu toate că nu este un violator sau neapărat un pervers. Nici el nu știe prea bine de ce o face, poate pentru că atunci când trece pe lângă o persoană necunoscută se simte trist gândindu-se că nu o va mai întâlni niciodată în viața lui. O proză în stilul cunoscut al lui Kawabata, cu multă tristețe exprimată poetic, cu scene statice, acțiunea lipsind cu desăvârșire. Avem un tablou frumos cu Momoi Gimpei la vârsta de 10 ani, îndrăgostit de verișoara sa care are 12. Merg ținându-se de mână pe poteca ce înconjoară lacul, iar tânărul Gimpei speră ca umbrele lor reflectate în lac să se țină de mână și să cutreiere veșnic. Timpurile sunt amestecate, cititorul nici nu știe dacă ceea ce se petrece e vis ori realitate. În prezent Gimpei a fost dat afară din învățământ pentru o relație cu o elevă și se află la baia publică, unde o băieșiță tânără îl spală. Îi privește sânii băieșiței și se gândește la eleva sa, o scenă sexuală simplă și tipică pentru Kawabata. Momoi îi smulge sutienul elevei, iar autorul subliniază că aceasta avea țâțele total expuse, iar bărbatul a privit-o astfel. Mi-a plăcut romanul și chiar dacă n-aș fi știut cine l-a scris mi-aș fi dat seama că e Kawabata. Doar el scrie așa în toată literatura asta mare. Pe lângă "Lacul" cartea mai cuprinde două povestiri, probabil o găselniță a celor de la Humanitas pentru a crește prețul. Povestirile nu mi-au plăcut absolut deloc. Una e de-a dreptul scârboasă, cu o femeie care-și smulge brațul din umăr și-l dă unui bărbat pentru a petrece o noapte alături de el. Ăsta vorbește cu mâna, se culcă cu ea. Iar a doua poveste este despre o crimă, dar nimic în stilul detectivistic. Deci "Lacul" este super ok, îl recomand celor ce apreciază literatura necomercială. Povestirile mie nu mi-au plăcut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
pana la urma care din povesti e 'grabnick se va skutura'? aia cu bratul smuls? isi face laba cu bratul smuls?
RăspundețiȘtergereaia cu bratul se numeste "bratul". chiar laba nu si-o face.
Ștergeregrabnic se va scutura este cu o dubla crima, dar foarte imbarligata si plictisitoare povestea.
carte este prezentata si de scriitorul ala apreciat de tine la pro tv. lauda povestea bratul. cu siguranta nu a citit cartea. eu as face prezentari de carte de 154000 de ori mai bune ca el. citeste si el ceva din prefata si cica prezinta cartil. rusinos.
Buna. Am citit Lacul luna trecută și am rămas plăcut surprinsă. Nu citisem Kawabata înainte, dar după această experiență am continuat cu Țara zăpezilor, Vuietul muntelui, O mie de cocori și Maestrul de Go. Dacă ar fi să fac o comparație poate doar Țara zăpezilor și O mie de cocori s-au ridicat la aștptările mele, cu toate că prima dată pe blogul meu am scris despre Vuiet... Lacul mi s-a părut și mi se pare în continuare cea mai modernă sciere kawabatiană, și ajung până acolo să spun că a constituit un bun material de inspirație pentru cele mai noi romane ale lui Murakami. Cât despre cele două povestiri,după alte recomandări și, de asemenea, după ce am citit părerea ta, îmi pare bine că nu le-am citit.
RăspundețiȘtergerevioleta, va rog sa imi dati si mie accept pe o populara retea de socializare.
ȘtergereBuna! Am aruncat acum un ochi pe blogul tau. Esti profesionista. Vad ca ai studiat literele. Am sa te studiez cu atentie de la munca, incepand de maine.
RăspundețiȘtergerePoate a fost influentat Murakami de Kawabata, insa Haruki nu aminteste niciodata de Yasunari in scrierile sale. Insa aminteste de Kenzaburo Oe.
Hei. Și mie îmi place foarte mult Kawabata și literatura asiatică. Sunt curioasă de acele povestiri.
RăspundețiȘtergere