Casierul

Fac cumpărături în Cora. Puţini oameni ştiu de unde vine acest nume, dar wikipedia ne lămureşte: The name comes from the Greek goddess Persephone (Roman: Proserpina) who is also known as Cora. Merg către casă, unde aşteaptă casieriţa, ultimul obstacol între un cumpărător fericit şi produsele sale. Ecranul digital al casei de marcat arată 204,79 lei. Îi întind casieriţei 205 lei, la care ea spune: "Nu aveţi bani ficşi?". Dă-te dracu şi nu mai îmi da restul 20 de bani, de vită idioată ce eşti. Parcă i-am dat o hârtie de 500 de lei, aşa mi-a vorbit.

Casieri şi casieri am tot observat prin periplul continuu pe care-l fac neobosit prin hyper şi mega marketuri. Unele sunt babe ce nu-şi mai găsesc locul în fabricile de textile desfinţate, absolvente ale celebrului liceu Nichita Stănescu. Altele sunt tinere din familii nevoiaşe care nu au reuşit în altă profesie, altele sunt tinere din familii bune care nu au învăţat prea bine, ca de plidă grăsuna plină de tatuaje şi piercinguri de la Cora. Are 10 inele pe cele 10 degete de la mâini, le-am numărat eu. Vorbeşte frumos şi miroase a parfum plăcut. Este una dintre acele grăsuţe apetisante pe care bărbaţii le doresc. Sunt casiere moşcăite care abia găsesc codul de bară şi casiere care scanează în câteva secunde un coş întreg. Sunt casieri cu barbă aranjată de zici ca sunt gigolo şi tineri abia ieşiţi de pe băncile liceului care-ţi scanează cu timiditate produsele. La Lidl mi se par cei mai rapizi casieri, aici fiind şi mulţi bărbaţi. Dar au şi salarii bune am înţeles, un casier ajungând şi la 2200 lei în mână. Sunt casieri care îţi dau restul la ultimul banuţ, iar alţii încearcă să te păcălească. Cei mai ţepari sunt la Mega Image. Câteodată au nesimţirea şi nu dau restul 30-40 de bani. Ca toţi oamenii sunt şi casieri de treabă. Este până la o urmă o meserie grea, dar trebuie dusă la bun sfârşit cu demnitate. Casierii sunt oglinda magazinelor.