Citind această carte mi-am adus aminte de revistele "România pitorească" pe care părinții mei le cumpărau în vremea comunismului. Astfel este descrisă America, străbătută de la New York până în California și înapoi de marii noștri Ilf și Petrov din noiembrie 1935 și până în ianuarie 1936, alături de simpatica familie Adams (nu morții ăia din film) într-un Ford având nobila culoare a șobolanului. O țară inedită, o țară a contrastelor care la fiecare pas îi miră pe cei doi sovietici, obișnuiți cu altă orânduire socială, cu alt sistem al valorilor. O țară cu multe frumuseți naturale, dar și cu multe frumuseți înfăptuite de mâna omului. America, unde există multă bogăție dar și mulți șomeri pe străzi, oameni care fac autostopul și pleacă la mii de kilometri depărtare de casă pentru a-și căuta un loc de muncă. America, unde mâncarea nu are gust iar toate orășelele par la fel. America, țara dreptății dar și a gangsterilor și a corupției. America anilor '30 cu autostrăzi, milioane de mașini, industria filmului de la Hollywood, cu negri asupriți în statele din Sud și cu indieni cărora li s-a luat pământul. Deși întâmplările descrise sunt din urmă cu 80 de ani, cartea mi s-a părut foarte actuală. America este la fel și în prezent și mi se pare o chestie foarte frumoasă în a o traversa de la un ocean la altul. Mi-ar plăcea să pot face acest lucru. Bietul Ilf a murit la un an după această călătorie, de tuberculoza pe care se pare că a contactat-o în America. Bietul Petrov a murit 5 ani mai târziu într-un accident aviatic. Amândoi au trăit cam 40 de ani. Iată cât de efemeră este viața. Azi călătorești și vezi lucruri interesante, iar mâine mori. Murim ca mâine, după cum spune titlul unei frumoase poezii. Bună cartea. Nu vă așteptați să fie ceva în genul "Douăsprezece scaune" sau "Vițelul de aur", pentru că nu are cum. Este un jurnal de călătorie. Mi-a plăcut mult.
marți, 25 noiembrie 2014
Ilf și Petrov - America fără etaje
Citind această carte mi-am adus aminte de revistele "România pitorească" pe care părinții mei le cumpărau în vremea comunismului. Astfel este descrisă America, străbătută de la New York până în California și înapoi de marii noștri Ilf și Petrov din noiembrie 1935 și până în ianuarie 1936, alături de simpatica familie Adams (nu morții ăia din film) într-un Ford având nobila culoare a șobolanului. O țară inedită, o țară a contrastelor care la fiecare pas îi miră pe cei doi sovietici, obișnuiți cu altă orânduire socială, cu alt sistem al valorilor. O țară cu multe frumuseți naturale, dar și cu multe frumuseți înfăptuite de mâna omului. America, unde există multă bogăție dar și mulți șomeri pe străzi, oameni care fac autostopul și pleacă la mii de kilometri depărtare de casă pentru a-și căuta un loc de muncă. America, unde mâncarea nu are gust iar toate orășelele par la fel. America, țara dreptății dar și a gangsterilor și a corupției. America anilor '30 cu autostrăzi, milioane de mașini, industria filmului de la Hollywood, cu negri asupriți în statele din Sud și cu indieni cărora li s-a luat pământul. Deși întâmplările descrise sunt din urmă cu 80 de ani, cartea mi s-a părut foarte actuală. America este la fel și în prezent și mi se pare o chestie foarte frumoasă în a o traversa de la un ocean la altul. Mi-ar plăcea să pot face acest lucru. Bietul Ilf a murit la un an după această călătorie, de tuberculoza pe care se pare că a contactat-o în America. Bietul Petrov a murit 5 ani mai târziu într-un accident aviatic. Amândoi au trăit cam 40 de ani. Iată cât de efemeră este viața. Azi călătorești și vezi lucruri interesante, iar mâine mori. Murim ca mâine, după cum spune titlul unei frumoase poezii. Bună cartea. Nu vă așteptați să fie ceva în genul "Douăsprezece scaune" sau "Vițelul de aur", pentru că nu are cum. Este un jurnal de călătorie. Mi-a plăcut mult.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am citit cartea chiar luna trecuta.
RăspundețiȘtergereLuata de la biblioteca Rebreanu (sigur sti unde e, ca doar ai stat pe Muncii, actuala Basarabia :) ).
Au fost si fragmente la care am facut grimase (cele de propaganda, in care Uniunea Sovietica si socialismul sunt prezentate ca niste mari minuni), dar per ansamblu e una din cartile din care intelegi cel mai bine ce este America.
Poate ca au fost obligati de regim sa bage propaganda la adresa URSS.
RăspundețiȘtergerehttp://www.targulcartii.ro/galerie/cache/I509/john-steinbeck-eu-si-charley-descoperim-ameri-tineretului-1967-a-266091-510x510.JPG
RăspundețiȘtergerehttp://www.magazinul-de-carte.ro/10924-14065-large/america-ogarului-cenusiu.jpg
Mi-am deschis apetitul de Ilf si Petrov. Le-am citit doar pe cele doua mentionate de tine.
RăspundețiȘtergereAm citit si eu cartea si mi-a placut. Este într-adevar foarte actuala, mai ales în partea din titlu: într-adevar, în afara centrelor marilor orase, America nu are decît un etaj! Orasele, sate, asezari de tot felul survin rar (comparativ cu Europa de Vest cel putin) în laterala automobilistului, si ofera un peisaj destul de uniform. Însa restul peisajelor, între localitati, este extraordinar. Spre exemplu, în vara 2014 am facut un drum de mai multe ore cu masina între Carolina de Nord si Monticello, unde se afla casa lui Thomas Jefferson, si a fost cel mai frumos drum cu masina pe care l-am facut vreodata. Erau putine alte vehicule pe drum, soseaua urca si cobora lin între coline verzi cu padurici si pajisti si ici-colo cîte o casa din scînduri de lemn vopsite alb stralucitor si albastru, apoi paduri, rîuri, mici cascade, locuri umbroase, incredibil de frumos.
RăspundețiȘtergereCînd eram mic (pe vremea lui Ceausescu...) am citit America ogarului cenusiu de mai multe ori, a fost una din sursele iubirii mele pentru Statele Unite. Cealalta sursa fiind, bineînteles, contrastul cu realitatea din jurul meu a acelor ani.