Într-o dimineață

Cât am stat în Spania am fost setat pe ora României, așa că mă trezeam dimineața la 7, ceea ce la ei însemnă 6. Într-o dimineață eram deja afară la ora noastră 7:45, la ei 6:45. Abia se lumina de ziuă, iar eu căutam un loc unde să pot lua micul dejun. Pe stradă am întâlnit pâlcuri de tineri beți care cântau și vorbeau tare. Am întâlnit fete tinere singure împleticindu-se, cu o bere la cutie în mână. Râdeau singure pe stradă și ar fi fost o pradă ușoară pentru futut, ceea ce probabil își doreau. Mie îmi era foame, pentru că sunt obișnuit să iau micul dejun cu promptitudine. Pe străzile din Madrid dimineața sunt multe gunoaie și în unele locuri pute a urină. Am găsit un local deschis și am intrat. La mese era plin de spanioli, femei și bărbați, care beau bere la halbă și vin roșu din pahar cu picior. Vorbeau tare și râdeau zgomotos. Sâmbătă dimineață. La tejghea era un singur client, într-un impecabil costum bej, ținând o geantă diplomat pe scaunul înalt de lângă el. Era negru. Bea cafea dintr-o ceașcă aflată pe o farfurioară. Singurul om din local care nu consuma alcool. M-am alăturat lui, cerând un ceai și o budincă de cartofi cu ceapă. Barmanul nu înțelegea bine că vreau ceai, probabil nu mai băuse cineva ceai de multă vreme în localul său. Într-o zi Eufrosin Potecă, observând că beau ceai,  m-a întrebat: "De ce bei ceai? Ești răcit?". Am luat ceaiul și budinca de cartofi și m-am așezat lângă negru. După ce am terminat de mâncat și băut am dat să ies, dar am dat peste un grup ce abia intra în local. Erau amețiți de băutură. Un băiat m-a întrebat:
- Hola! Que tal?
- English please, i-am zis eu.
- Where are you from, my friend?
- Bucharest.
- O, Romania. Take care, my friend. Have a nice day.
Mi-a strâns mâna cu putere, apoi m-a îmbrățișat. L-am îmbrățișat și eu, după care am ieșit din pub. Negrul plecase deja.
Pe străzi începuseră să apară mașinile de la salubritate. În Madrid au un mod inedit de a face curățenie. Nu am văzut măturători, ci doar mașini tip cisternă, iar în spatele mașinii stă un om cu un furtun prin care curge apa cu mare presiune și astfel spală caldarâmul. Presiunea apei adună gunoaiele în grămezi, care apoi sunt luate și puse foarte frumos în pungi. Spaniolii sunt și ei nesimțiți ca românii și arunca gunoaiele pe jos, însă la ei se face curățenie cu mare simț de răspundere. Zilnic. Și cine face curățenia? Numai și numai negri, la fel de negri ca vânzătorii de genți. Acești africani care după înfățișare par desprinși din cărțile lui Chinua Achebe, spală cutiile de bere goale, ambalajele de la Burger King sau pișatul spaniolilor. Iată cum arată sclavagismul secolului XXI. Sunt curios ce era cu negrul la costum care bea cafea și unde s-a dus.