Târguri de carte

Citesc câteva bloguri despre cărţi şi de asemenea urmăresc pe facebook trei-patru oameni care vorbesc mult despre literatură. N-am înţeles niciodată excitarea care-i cuprinde în preajma târgurilor de carte. Sunt pur şi simplu înnebuniţi, îşi fac liste de cumpărături, îşi pun poze cu noile achiziţii, se bucură ca nişte copii în dimineaţa de Crăciun. Nu mai particip de multă vreme la astfel de evenimente, pentru că nu am de ce. Nu ţin să iau autograf de la nu ştiu ce scriitor şi nici să-l vad pe viu, că nu e meci de fotbal şi nici piesă pe teatru. Nu ţin nici să-mi cumpăr ultimele noutăţi cu 20% reducere faţă de librărie, pentru că le iau peste o lună de pe elefant cu 50% reducere (nu vreau să fac reclamă, că nu sunt plătit pentru asta, dar elefant e un exeplu bun în acest caz). Şi nici nu mă înghesui şi nici nu bat tot oraşul până la expoziţie şi nici nu plătesc bilet de intrare. Deci de ce toată această preocupare pentru târgurile de carte?