Castelul Haller, Ogra, Județul Mureș

Mergând de la Târgu Mureș către Turda, într-o dimineață oarecare ne îndreptam către salină, când am trecut prin localitatea Ogra, care nu spune nimic turistului neavizat. Cei doi copii dar și soția dormeau cuminți pe bancheta din spatele autoturismului, dar eu, ca șofer, fiind mereu atent, am observat un indicator pe care am distins castel și restaurant. Adică cum castel și restaurant în același timp, m-am întrebat, dar am lăsat elucidarea misterului pentru drumul de întoarcere, mai spre amiază, după ce vom fi vizitat salina. 
 

Venind dinspre Turda, am apucat pe un drum secundar în satul Ogra și am ieșit în spatele Castelului Haller. Contrast puternic între spatele castelului și casele din apropiere, adică foarte frumos pe domeniu, curat, havuz cu pești colorați, verdeață. Iar în față curtea este excepțională. Curte englezească după cum se spune și în filmulețul de prezentare de pe site.  [O curte unde probabil grofii petreceau pe rupte cu vinuri alese și femei frumoase. Se vorbește despre unguroaice că sunt sexoase. Îmi amintesc de un banc pe care mi l-a spus colega mea Lenke din Târgu Mureș, pe vremea când lucram la Ultra Pro Computers. - De ce sunt unguroaicele bune la pat? - Pentru că sunt UDMR-u(ude mereu). Chiar și pe siteul castelului putem observa o femeie dezbrăcată cu un prosop ce-i acoperă fundul.]

Tablouri cu grofi în tot castelul, care în prezent este hotel & restaurant. În fața recepției sunt câteva scaune și o masa care contrastează puternic cu masa Bjursta și cu scaunele Ingolf pe care doresc să mi le cumpăr de la Ikea. Văzând ce doresc să cumpăr, Eufrosin Potecă a spus: "Sunt seci! Nu au personalitate". Scaunele de la Haller Kastelyszallo sunt pline de personalitate și aduc probabil cu celebrele scaune pe care le căuta Ippolit Matveevici Vorobianinov, fostul mareșal al nobilimii. Eufrosin Potecă a rămas atârnat în timp undeva acum două secole. Masa și scaunele Ikea sunt deosebite, bineînțeles.

Am mâncat în grădina domeniului, la niște mese seci, însă preparatele au fost foarte bune. Gulaș, sărmăluțe cu afumătură, ciorbiță. Găsiți pozele pe contul de facebook al blogului, nu vreau să mai pun aici poze cu mâncare pentru a-i face greață lui Eufrosin. Deși nu comentează pe blog îmi va spune în față ca sunt un om cu aspirații insignifiante, pasionat numai și numai de mâncare.

Ce-ar fi zis grofii să ne vadă pe noi patru stând la masă, pe domeniul lor? Mâncând și curgându-ne untura din gură pe iarba verde din grădina lor englezească? I-au asuprit pe țăranii români, i-au făcut iobagi, dar s-a întors roata. Stăm cu burțile la soare în curtea lor și ne relaxăm în foișor. Ce denotă asta? Păi ceea ce spunea Setilă (nu știu ce actor îl joacă) în filmul De-aș fi Harap Alb: "Geaba ai aur și palate, că aici le lași pe toate.".

Lăsând gluma la o parte, foarte frumos la Castelul Haller. Când sunteți în trecere prin zonă, neapărat opriți-vă. Merită! Iată și câteva poze făcute special pentru blogul nostru. Nu uitați de pozele cu mâncare de pe pagina de facebook Nopti si Zile Blog. Site-ul oficial al locului: http://castelhaller.ro/en/

Scaunele şi canapeaua cu personalitate. Şi un tablou frumos.

Odinioara pe aici intra groful cu trăsura. Noi am ieşit cu autoturismul.

Partea din faţă a castelului şi peluza unde am servit (cui?) masa.

Spatele castelului. Pe undeva prin stânga am intrat dintr-un drum secundar paralel cu şoseaua naţională.