Am fost la magazinul alimentar pentru cumpărături uzuale. Aflându-ne în plină epocă digitală, folosesc sistemul scan&go, adică cu telefonul mobil scanez produsele pe care doresc să le cumpăr, apoi le pun în coș. Un mod practic și eficient, am mereu acces la totalul cumpărăturilor, plus că nu mai trebuie să scot produsele din coș la casă pentru a fi scanate. După ce îmi termin cumpărăturile, doar apăs butonul finalizează de pe ecranul telefonului mobil, mi se generează un cod QR, îl scanez la casa automată, plătesc și plec. Timpuri noi. Minunata lume nouă.
Am ajuns acasă și am ordonat alimentele în frigider.
Am cumpărat mâncare pentru două zile. M-am așezat pe fotoliu și am început să
butonez telefonul mobil aiurea. Din întâmplare am dat și peste aplicația
magazinului pe care tocmai o folosisem și am aruncat o privire asupra bonului
digital, așa, de curiozitate. Mi s-a părut că totul a fost foarte ieftin, o
ciudățenie pentru vremurile actuale. Studiind bonul cu atenție mi-am dat seama
că am uitat să scanez și să plătesc peștele, două pachete cu biban de mare. Și
am reușit să plec cu marfa din magazin fără să plătesc, nimeni nu a zis nimic,
aparatele de siguranță nu au bipăit.
Am început să am mustrări de conștiință. Nu vreau să
fur de la nimeni. M-am dus înapoi spre magazin, luând pachetele de pește cu
mine. De ce? Pentru că „nu suntem ciori, nu stăm în corturi, facem eforturi să
ne elevăm...”. Am intrat în magazin cu peștele în rucsac, m-am dus la robotul
de scanat și am plătit prețul cuvenit. Dintr-o dată m-am simțit ca și cum mi
s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Taică’miu zice: „Dă-i încolo de imperialiști
împuțiți, ei cât ne-au furat...”, dar nu-i așa, nu așa merg lucrurile.
N-am scris asta ca să mă laud, că vezi Doamne ce
corect sunt eu. Sunt o pulă corect. Doream doar să subliniez că a existat o
breșă în magistrala de date, poți păcăli roboții sau oamenii de la supraveghere
din magazine. Probabil că îi costă mai mult să înăsprească paza decât
pierderile suferite.