joi, 6 iunie 2024

momente magice în rock (partea a II a)

 de Ionescu

(această postare face referire la o alta a mea, cea din 11 februarie 2011)


după atâția ani, linkurile pentru piesele de la nr 3, 4, 7, 8, 9, 11, 13, 14, 18, 19 s-au dus. oricum, aveți acolo numele pieselor.

iată și partea 2. fără linkuri și poate peste încă 13 ani să facem și partea 3

20 bis renaissance, ashes are burning, versiunea de pe live at carnegie hall. dupa minutul 15, când piesa părea gata, revine annie haslam. no, când zice a doua oara ashes are burning the way, cam pe la 16'40'', ia niște note pe care nici cu autotune nu le poți reproduce azi.

21 andrieș- din albumul despre distanțe, posibil cel mai trist câtec din istorie- 200000 de ani lumină de casă. facem referire la soloul lui dan mîndrilă din final,

22 wishbone ash- the king will come. piesa începe ezitant, cu momente de tatonare cum ar fi zis domozină, dar după vreun minut intră poate cel mai mișto riff din lume.

23 colosseum- rope ladder to the moon. e lung, aș vrea să mă rezum la soloul lui greenslade, de la 4 minute și un pic până vă plictisiți

24 elp- tarkus, tot lung, momentul de grație este tot de la 4 minute și până zice greg lake will you know how the seed is sown, dar desigur e recomandabil să ascultați tot

25 fleetwood mac- chains. cam în ultima treime se stârnește furtuna, anunțată de un micro solo de bass. parcă e o ședință cpun.

26 therapy? lunacy booth. la refren intră o tipă lesley și zice Christ și revealed, iar andy zice sin. foarte tare.

27 steely dan, că data trecută n-au fost. piesa e hey 19. the cuervo gold, the fine colombian...

28 rhcp- monarchy of roses. începe cu un sunet voit distorsionat teribil, dar în scurt timp totul se limpezește. several of my best friends etc

29. iar genesis. au fost niște neclarități pe unele tiraje ale discului, o fi fly on a windshield, o fi broadway melody of 1974? e fly on a windshield, e vorba de pasajul instrumental dintre 'waiting for a winsdshield on a freeway' și 'echoes of the broadway'

30 marillion cu steve hogarth- oceancloud, din marbles. lungă. momentul magik e la 5min20sec, dar ascultarea integrală a piesei este intens recomandată

11 comentarii:

  1. erată. la 30 nu e oceancloud ci neverland

    RăspundețiȘtergere
  2. Artiști de calitate6 iunie 2024 la 14:00

    Și în muzica TRAP sunt momente magice:

    În toate piesele, Zanni are câte un solo de lăudăroșenie.

    Remarcabile și aruncarea cu vocale (ah, ă , î) și sunetele de tip prrr-grrr-prrr-prr-prr.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand tragi linie, la final sunt esential
      Pai par anormal, simti senzatie
      Hora mea te misca fenomenal
      E tentatie, Zanni e senzational.

      Ștergere
    2. Artiști de calitate6 iunie 2024 la 21:48

      Același Zanni tocmai a câștigat emisiunea Survivor All Stars!!

      La prima participare a furat mâncarea unei colege, apoi a înjurat-o zilnic două luni, pe motiv că l-a acuzat pe nedrept ! Ca mai apoi, spre final, să recunoască nonșalant că el era hoțul !

      Iar acum, a fost eliminat la duel încă din optimi, dar l-au adus producătorii înapoi !
      Astfel de personaje sunt promovate de televiziuni !!

      Ștergere
  3. Cea mai intima postare.

    Am o sensibilitate similara pentru the chain (ca si pentru intreg albumul live the dance, care mai are momente de climax puternice pe big love si mai ales pe tusk - nu mai amintim de la ce vine numele)

    Fac eforturi supraomenesti sa tin consideratiile despre andries la minimum: primele ~40 de albume le-am ascultat de prea multe ori si preferintele mi s-au schimbat destul de radical de cel putin doua ori in ultimii 25 de ani, stabilizandu-se acum vreo 7-8 ani pentru cel mai punk, delirant album, un fel de tarantino meets coen brothers meets gherlanu spp (avant la lettre): Hocus Pocus (1995). Daca-l descopera Centrul Filia, ii face plangere penala pentru vreo 5-6 piese. Daca se abtinea de la gluma lui idioata cu florian lungu si ultima piesa (altfel, f buna si tipica pt un final de album andries), care n-au nicio legatura cu restul albumului, ar fi fost o bijuterie, poate cea mai reusita din toata muzica RO de pana la SPP.
    momentele de gratie ar fi

    piesa 'Despre sentimentul de linişte în faţa morţii oglindit în folclorul românesc' (yes, really) in intregime

    inceputul de la 'ai tot timpul'; nu stiu nicio trupa pretinsa 'rock' din ro care sa fi izbutit ceva atat de electrizant si care sa te ia pe sus in 15 secunde

    schimbam radical ritmul: temporizarile din 'militienii' ('strada s-o trec/alaturea/ de dungi'). pauza aia imi produce o placere greu de descris

    dar probabil ca multe dintre sentimente sunt amplificate de aerul general de farsa al albumului, care-mi prieste ca un early porumboiu.

    RăspundețiȘtergere
  4. puțin înainte de hocus pocus banii nu mi-au mai permis să țin pasul cu aparițiile discografice foarte frecvente ale lui andrieș. am mai luat doar vreo 4-5 albume de atunci. sper să fie pe spotify, am chef să-l ascult. câteva piese le știu, desigur.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie nervii. Dupa 06-07 am clacat si n-am mai urmarit nimic nou, desi am mai fost la cateva concerte anuale (pe care le tinea, in masura posibilitatilor, de ziua mea). Pana cand fosta prietena a unui fost prieten (!) s-a intrebat de ce mergem la 'acelasi concert'.

    In perioada in care-i luam fiecare album, imediat cum aflam ca a scos dadeam o tura centrelor de casete. Cand am cerut Cantece de divort, tipul de acolo, cu cele mai bune intentii si fara strop de caterinca, mi-a spus ca nu are, in schimb are de petrecere, de nunta, de botez, cu Florinel, cu Ionel, cu Gigel...

    Din jurul anilor 2000, nu cred ca ai pierdut mare lucru in afara de sus-numitul, de Alb-Negru (reinterpretari dupa Dylan, unele remarcabile, nu simple traduceri) si de Vreme rea. Cumplit de triste, foarte bune.

    RăspundețiȘtergere
  6. Vremuri de mult apuse8 iunie 2024 la 13:57

    Red Hot Chili Peppers - I could have lied
    O piesa care incepe frumos, dar monton. Si partea de vers si refrenul.

    Si deodata....intra solo de chitara (marca John Frusciante) care schimba total piesa.

    Daca n-o sa va placa, inchidem sandramaua si plecam toti la un concert TRAP !!

    RăspundețiȘtergere
  7. cred că totuși nu banii. mă uit pe cyberioare, văd că le-am luat pe toate până la 'cât de departe', 1993. îmi amintesc că m-am ofticat atunci- nu era un lp, era un maxi single de vreo 20 de minute. dar nu de-aia am pierdut legătura, mai degrabă fiindcă nu mai găseam piese de schimb la pickup și mai ales fiindcă din 1992 începusem să dau bani destul de mulți pe casete pirat cu oameni grei ai rockului. deci până la urmă tot banii? ultimul andrieș cumpărat- petrică are o oaie, 2018.
    incredibil, dar nu l-am văzut niciodată live. a fost iarna asta la noi în orășel, dar nu am fost defel tentat.
    altfel, am început să privesc blue lights.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. L-am terminat si eu, pana la urma (incerc sa prelungesc placerea cat de mult se poate). bucket man, i like podcasts, sympathy fags and, overall, a strong Wire vibe

      Ștergere
  8. Vremuri de mult apuse9 iunie 2024 la 18:02

    Metallica - to live is to die
    O piesa instrumentala de pe albumul 4.

    Momentul acustic din mijlocul piesei (dublat apoi de un tremolo, si apoi de un solo mai lung) e de neuitat.

    RăspundețiȘtergere