Liliana Corobca - Kinderland

O autoare interesantă din Republica Moldova şi o altă carte care este exprimată prin intermediul vocii unui copil, de această dată o fată de 12 ani. Ne aflăm într-un sat oarecare din Moldova, unde toţi părinţii sunt la muncă în ţări străine. În căutarea banilor şi a unei vieţi mai bune şi-au lăsat copiii acasă, iar aceştia se gospodăresc cum pot şi ei. Personajul principal, Cristina, spune întreaga poveste fie prin scrisori adresate mamei, fie prin povestiri către cititor. Suntem purtaţi într-un univers al copilăriei amuzant şi trist în acelaşi timp, lipsit de căldura părinţilor, având la orizont mirajul banilor câştigaţi peste hotare şi speranţa unei vieţi mai bune, însă un univers nelipsit de jocuri şi exuberanţă. Unele părţi ale cărţii par puerile, altele sunt foarte interesante şi constituie o palmă dată situaţiei politico-economice prin care trece ţara, alte părţi sunt mult prea filozofice şi cred că un copil de 12 ani nu poate gândi aşa ceva. Per ansamblu a fost o carte care mi-a plăcut. Am găsit-o interesantă şi relaxantă în acelaşi timp. Până la urmă copilul vede frumos chiar şi vremurile aspre. În altă ordine de idei, o să fie foarte interesant peste ceva ani să citim autori născuţi în perioada 1990-2000 şi să  vedem cum vor descrie ei vremurile în care au copilărit, aici în România sau Moldova. Cărţi despre copilărie petrecută în comunism am citit destule şi vreau să citesc cărţi despre copilărie petrecută în perioada de tranziţie sau post tranziţie.

Liliana Corobca presară şi ceva sexualitate în cartea sa, sexualitate mai mult sau mai puţin infantilă. Copiii din sat aveau un ritual inedit. Mergeau în vechea latrină a şcolii, câte o fată cu un băiat, îşi dădeau chiloţii jos şi se pupau în fund, pe buci. Nu este o metaforă în asta, chiar aşa procedau la propriu, astfel consemnându-şi prietenia. Inedit gest. De asemenea Cristina şi verişorul său aflat la liceu în Chişinău se sărută şi-şi arată organele genitale. Până la urmă poate sunt chestii normale pentru mediul rural. Noi la oraş nu am făcut de astea. Femeile scriitor mai puţin exprimă aşa ceva în cărţile lor, aşa că mi-a plăcut îndrăzneala Lilianei Corobca. Am să mai citesc cărţi ale domniei sale. Am văzut că are şi blog.