După Mo Yan și Kawabata, am ales să citesc la rând un alt asiatic laureat al Nobelului pentru literatură, încă o dovadă a faptului că apreciez mult scrierile din această parte a lumii. Oe Kenzaburo e un clasic, iar acesta este primul său roman, publicat pe când avea doar 23 de ani. Se simte tinerețea autorului în stilul folosit în aceasta carte, o narațiune fără prea multe artificii, extrem de lesnicioasă pentru cititor, deci departe de stilul obișnuit pe care autorul îl folosește în romanele scrise la maturitate, romane ce mi-au dat bătai de cap, recunosc. (Am mai citit O viață liniștită și Strigătul înăbușit). "Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copiii" este trista poveste a unor băieți de la școala de corecție, în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Este iarnă, copiii sunt duși într-un sat și abandonați de țăranii care își părăsesc locuințele din cauza unei molime. Acești mici delicvenți se vor gospodări câteva zile, construindu-și propriul univers în acest sat, departe de lumea celor mari, departe de războiul care avea să se termine cu înfrângerea Imperiului Japonez. Criticii au comparat romanul lui Oe cu "Împăratul muștelor", însă după părerea mea singura asemănare cu acest roman al unui alt laureat cu Nobel este doar faptul că avem o mână de copii care se gospodăresc singuri. În cartea asiaticului copiii nu se luptă pentru putere, nu există rivalitați notorii, ci sunt împreună un tot care încearcă să țină piept lumii de afară. Nu vor reuși, ne dăm seama încă din titlu. O carte sensibilă, dură și bolnavă în același timp. Mi-a plăcut.
marți, 19 august 2014
Kenzaburo Oe - Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copiii
După Mo Yan și Kawabata, am ales să citesc la rând un alt asiatic laureat al Nobelului pentru literatură, încă o dovadă a faptului că apreciez mult scrierile din această parte a lumii. Oe Kenzaburo e un clasic, iar acesta este primul său roman, publicat pe când avea doar 23 de ani. Se simte tinerețea autorului în stilul folosit în aceasta carte, o narațiune fără prea multe artificii, extrem de lesnicioasă pentru cititor, deci departe de stilul obișnuit pe care autorul îl folosește în romanele scrise la maturitate, romane ce mi-au dat bătai de cap, recunosc. (Am mai citit O viață liniștită și Strigătul înăbușit). "Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copiii" este trista poveste a unor băieți de la școala de corecție, în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Este iarnă, copiii sunt duși într-un sat și abandonați de țăranii care își părăsesc locuințele din cauza unei molime. Acești mici delicvenți se vor gospodări câteva zile, construindu-și propriul univers în acest sat, departe de lumea celor mari, departe de războiul care avea să se termine cu înfrângerea Imperiului Japonez. Criticii au comparat romanul lui Oe cu "Împăratul muștelor", însă după părerea mea singura asemănare cu acest roman al unui alt laureat cu Nobel este doar faptul că avem o mână de copii care se gospodăresc singuri. În cartea asiaticului copiii nu se luptă pentru putere, nu există rivalitați notorii, ci sunt împreună un tot care încearcă să țină piept lumii de afară. Nu vor reuși, ne dăm seama încă din titlu. O carte sensibilă, dură și bolnavă în același timp. Mi-a plăcut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
titlul e dur, m-a izbit inca de cand am observat ca Polirom a scos cartea. e fictiune sau si un sambure de adevar acolo? se vede ca citesti mult din asiatici, se pare ca ai o slabiciune pentru ei.
RăspundețiȘtergerecartea e fictiune, dar asta nu inseamna ca in realitate nu s-ar fi putut intampla asa ceva.
ȘtergereTocmai am terminat și eu cartea astăzi, m-am uitat să văd cine a mai scris despre ea și, desigur, apare Gabriel! :) Mi-a plăcut, deși este dură, dar mă așteptam la asta (și la mult mai mult) doar judecând după titlu. E primul roman de Oe pe care îl citesc (de fapt, e primul audiobook pe care îl ascult), dar vreau să încerc și altele. Am înțeles că este cam singurul roman „nelucrat” (în sensul că Oe nu a complicat frazele - văd că și tu menționezi că romanele ulterioare sunt destul de dificil de citit) și fără influențe vestice.
RăspundețiȘtergereDa, probabil ai inceput cu ceea ce trebuie de la Oe. Vei observa in romanele de mai tarziu ale japonezului o cu totul alta literatura. Se pare ca nu poti lua Nobel cu scrieri gen Haruki Murakami, ci trebuie sa ai o scriere complexa, pe care iubitorul de carte sa nu o inteleaga in totalitate. Astept sa vad ce publici pe blog despre acest roman. Intuiesc ca il vei puncta cu 4 stele din 5.
ȘtergereDar chiar așa de previzibilă sunt? :P Sau te-ai uitat pe Goodreads? Am oscilat între trei jumătate și patru, din cauza metaforelor și comparațiilor care se repetă, dar rămân la patru, da. Acum sunt foarte curioasă să citesc și alte romane de Oe, nu cred că m-am lămurit, de fapt, cum scrie japonezul. Mai am J în biblioteca mea, iar în biblioteca unui prieten găsesc restul cărților traduse la noi, deci am de unde alege. :)
ȘtergereA, iar chestia cu proza complicată nu i se potrivește lui Munro... Nici acum nu prea înțeleg de ce nu ți-a plăcut canadianca, dar nu-ți contest părerile.
Nu am vazut pe goodreads. Nu prea frecventez. Prefer bloggurile de specialitate, precum al tau.
ȘtergereAsta e. Nu mi-a placut Munro. Recunosti si tu ca e mult in spatele Ludmilei Ulitskaia.