Lux

Sunt la o terasă împuţită, sub o boltă de viţă de vie. Un local în genul "Fănuţei", pentru oameni bătuţi de soartă care găsesc o ultimă bucurie într-o bere ieftină şi proastă. Latrina este la 10 metri de masă. Pute foarte tare a pişat, mirosul fiind accentuat de caniculă. Cârciuma este ţinută de doi ţigani, soţ şi soţie. El este îmbrăcat întotdeauna la pantaloni de stofă ş pantofi fără şiret. Înalt şi slab. Ţiganca este şi ea înaltă, atipică pentru rasa ei. Aranjată şi machiată după moda românilor, trecută de 40 de ani, păstrează ceva reminiscenţe ale unei frumuseţi trecute. Eufrosin îi cere ţiganului un Ursus negru la cutie. Îi este servit într-un pahar abia scos de la gheaţă. Îmi face poftă. Mă duc la ţigancă şi-i spun:
- Vreau şi eu la fel ca prietenul meu.
- Adică ce? (nu era pe fază când bărba'su l-a servit pe Eufrosin).
- Adică un Ursus negru servit în pahar de la gheaţă.
Râde. Vorbeşte pe un ton plăcut, în note joase. E o ţigancă românizată. O frumuseţe ce s-a trecut printre clienţii pensionari ce beau bere în iz de urină. Se duce la combina frigorifică şi scoate din congelator un pahar îngheţat pe care se află simbolurile Coca Cola şi World Cup 2014. Apoi îmi intinde berea şi râde din nou, spunându-mi:
- Vedeţi? Cine ar fi crezut că în bodega noastră găsiţi aşa ceva? La noi e ca în America sau ca în Anglia.
Îmi merge la inimă berea. Chiar aşa. Cine ar fi crezut că se poate găsi un asemenea lux la doar 4 lei?