Bohumil Hrabal - L-am servit pe regele Angliei

Deobicei cărţile pe care le citesc au un moment memorabil, cel mult două-trei, însă cartea acestui cehoslovac are o suită de momente memorabile, încât bietul cititor nici nu-şi poate trage răsuflarea citind, relatate la persoana I, în fraze ce se întind pe 4-5 pagini, fără pic de dialog, peripeţiile prin care trece un ospătar din Cehoslovacia interbelică, continuând apoi cu perioada în care ţara a fost sub ocupaţie nazistă şi terminând cu perioada de început a comunismului. I-am văzut poza lui Bohumil Hrabal într-o carte şi mi s-a părut un om nebun, credinţa fiindu-mi întărită de ceea ce am citit pe ultima copertă a prezentului roman, cum că scriitorul a murit căzând de la etajul unui spital, încercând să hrănească porumbeii. Nebun sau om normal, scriitorul cehoslovac este de-a dreptul genial prin acest roman şi trebuie să amintim câteva faze eminamente delicioase, prilej de aducere aminte pentru cei care au citit cartea, ori prilej de curiozitate pentru cei care încă nu au parcurs-o:
- personajul principal merge la prostituatele de la bordelul Paradis şi înainte de a întreţine relaţii sexuale cu ele, presară pe corpurile lor flori, iar apoi beau şampanie din cea mai scumpă, cheltuind agoniseala pe o lună în câteva ore
- comis voiajorul cel gras de la Hotelul Praga de Aur, care le vinde maşina de tăiat salam unguresc, iar apoi este surprins în cameră, ticsind podeaua cu hârtii de 100 de coroane
- chelnărul de la Hotel Tichota care cheltuieşte până la ultimul ban prin satele învecinate, angajând muzicieni şi făcând cadouri necunoscuţilor, dând petreceri monstruase
- ospăţul generalului de la Hotel Tichota
- argatul care tăia lemne la Hotel Tichota (capitolul cu acest hotel este preferatul meu din întreaga carte) doar pentru atmosferă
- preşedintele republicii şi amanta franţuzoaică (pe wikipedia se spune că este vorba despre Tomas Masaryk, dar nu se poate pentru că acest preşedinte a murit în 1937 la 87 de ani, deci nu putea petrece atât de pasional cu o franţuzoaică)
- ospăţul la care participă Împăratul Abisiniei (adică Etiopia), unde se mănâncă cu tacâmurile de aur şi se serveşte acel incredibil fel constând în cămilă umplută cu antilope care la rândul lor sunt umplute cu curcani
- personajul principal servind femeile germane complet dezbrăcate în centrul de procreere arian
- copilul retardat care nu face altceva decât să bată cuie în podea
- închisoarea milionarilor
- singurătatea trăită alături de căluţ, capră şi pisică

Foarte, foarte frumoasa carte şi la fel şi personajul principal, un om care pare vesel din exterior, dar în interior poate e singur şi trist. S-a facut şi film după carte, acelaşi Jiri Menzel care a regizat filmul despre care vorbesc aici. Încheiem cu o imagine din film, o scenă foarte apetisantă cu bietul ospătar printre femeile despuiate.

ps: cartea asta mi-a făcut poftă de băut şampanie şi de mers la prostituate.