Trenul, trecut și prezent

La un moment dat a trecut un tren de noapte şi pentru puţin timp a luminat drumul nostru. Mirosul garniturii de tren s-a amestecat cu mirosul sărat al mării. Am coborât spre mare, pe o potecă plină de ciulini. Sirena locomotivei s-a auzit undeva în depărtare.
                                                                                     (fragment din povestirea Team Building)

După mai bine de cinci ani, printr-o anumită împrejurare, am călătorit din nou cu trenul, prilej pentru a descoperi câteva diferențe față de trenurile pe care le știam. Încă din gară, la casa de bilete, am fost întâmpinat foarte bine de vânzătoarea de acolo, politicoasă și zâmbitoare, urându-mi "Drum bun!". Vechile vagoane de clasa a II a -  cu acele compartimente celebre cu ușa pe care trebuia să o tragi cu putere pentru a se închide, cu cele două canapele de câte patru locuri din material sintetic cu sigla CFR, tăiate de multe ori astfel încât se vedea buretele, cu perdelele de un galben murdar care fluturau în vânt ieșite afară, cu coșul de gunoi mic și neîncăpător adunând tot felul de ambalaje, sticle și șervețele de la sandwichuri, cu oglinzile de deasupra scaunelor și cu becul ce noaptea abia pâlpâia aruncând asupra călătorilor o lumină de veghe, cu semnal de alarmă și cu maneta pentru setarea temperaturii cald-rece care nu funcționa niciodată - au dispărut cu desăvârșire, fiind înlocuite cu vagoane moderne, dar la comun, fără compartimente, cu câte patru locuri pe scaune capitonate în jurul unei măsuțe mici pe care îți poți ține laptopul, ori punga cu produse McDonald's cumpărată din Gara de Nord. O temperatură răcoroasă plăcută domnește în aceste vagoane ale prezentului, iar afișajele electronice aflate deasupra ușilor complet automate ce se deschid printr-o simplă apăsare de buton, indică direcția de mers.

Au dispărut și wc-urile de altă dată, cu acel miros pregnant de urină ce răzbătea pe culoarul întregului vagon, wc-uri cunoscute mai ales pentru faptul că te puteai uita la șine în timp ce făceai pipi, wc-uri de un jeg proverbial. În prezent am găsit un wc foarte curat, fără niciun miros specific. Prin apăsarea unui buton un jet de apă a spălat closetul, apoi a fost pulverizat afară. Pe marginea chiuvetei din încăpere am găsit un săpun pe care scria mare ROCKY. Mirosea atât de plăcut. Am găsit chiar și prosop din hârtie pentru șters pe mâini. M-a surprins în mod plăcut acest wc.
Nici controlorul nu mai este cel de odinioară. Păi la un moment dat ieșisem pe micuțul hol de la capătul vagonului pentru a mă mișca un pic, iar nașul trecând pe acolo îmi vorbește zâmbind:
- V-ați plictisit?
- Da.
- Mai e puțin.
- Da, un pic.
Păi așa erau nașii din vechime? Purtau pe un ton sfios discuții amabile cu oamenii din tren?

Sunt schimbări normale cauzate de trecerea timpului. Trenurile s-au rărit ca orar de circulație, au doar trei vagoane în loc de doisprezece, dar până la urmă plăcerea de a călători pe calea ferată rămâne neschimbată. Trenul, chiar dacă mai puțin utilizat în vremurile noastre, rămâne un mijloc de transport destinat în egală măsură plebei și marilor domni.