Scrisoare către Nicholas

Dragul meu Nicholas,

Știu că ești foarte curios în ceea ce privește noul meu job și ai vrea să știi cum m-am descurcat în primele zile. Voi începe cu începutul, așa cum se obișnuiește. În seara de dinaintea primei zile mi-am călcat cămașa și pantalonii, mi-am pus hainele în ordine pe spătarul unui scaun pentru ca dimineața să le găsesc foarte ușor. Noaptea aproape că nu am dormit de emoție. M-am tot gândit oare peste ce colegi o să dau, dacă voi avea colege drăguțe, dacă va merge să intru pe forum la noul job. Dimineața m-am spălat foarte bine cu săpun Palmolive pe tot corpul, apoi m-am bărbierit și mi-am dat cu after shave, dupa care am plecat către muncă. Cu foarte mari emoții. Dar cine nu are emoții în prima zi ? Eu fiind sociopat și manifestând o teamă față de oameni, am avut o emoție dublă, poate chiar triplă. Am intrat în birou și parcă mi s-au tăiat picioarele. Nu mai puțin de 25 de oameni în același birou, fiecare la calculatorul său, într-o înghesuială tipică lucrătorilor asiatici. Am vrut să ies pe ușă și să fug, dar am fost interpelat de către unul din colegi care a strigat tare în tot biroul că eu sunt noul coleg. Apoi m-a așezat la un birou și parcă toată lumea a uitat de mine, toți băgându-și nasul în monitor. Spre oroarea mea chiar lucrau. Nimeni nu avea deschisă vreo pagină de web, ci doar programele de lucru. Mi-a fost rușine să intru din prima pe forum, așa că am început să-i studiez pe colegii mei, care în proporție de 72 % sunt de sex feminin.

Scumpul meu Nicholas, să vezi ce colege am. E una de are 1,85 înălțime și țâțe mari. Mai vine și pe tocuri, iar când se mișcă parcă se destramă în toate părțile. Zici că e generalul Grievous din Star Wars. La peste două birouri în fața mea, stă o fată căreia i-am văzut chiloții. Are chiloți negri, Nicholas. Și i-am văzut un pic și din șanțul fundului. Mai e o fată drăguță îmbrăcată în taior, care a zâmbit tot timpul. Cred că a avut parte de sex plăcut în noaptea de dinainte. Am colege de toate tipurile. Cu țâțe mari, cu țâțe mici, la fustă scurtă, cu pantaloni intrați în vagin, cu haine elegante sau mai puțin elegante. Eu m-am împrietenit cu o fată Mihaela, lângă care am și stat. Să vezi ce freză are. Cu țepi în cap. Mi-a zis că e freză de houseriță. Mie nu îmi place muzica house, dar i-am ascuns acest lucru. Nu e frumos să jignești o persoană. În rest să știi că Mihaela este o fată de treabă și pot vorbi cu ea orice. Cred că în cel mult o săptămână am să-i povestesc că am un prieten imaginar pe nume Boorsuky.
În rest nu prea îmi place că munca pe care o prestez este doar de birou. Opt ore pe zi trebuie să stau la birou și să lucrez în niște prostii de programe, cu care încă nu m-am obișnuit. Munca în secolul XXI este foarte grea și parcă îți omoară spiritul cu totul. Cred că ți-am mai spus eu ție, că vreau să fiu impegat de mișcare într-o haltă mică, la sat. Să fac cu steagu când vine un tren în gară. Munca asta modernă mă distruge sufletește, Nicholas. Sper să am mare tărie de caracter și să nu înnebunesc complet. Nu vreau să ajung să vorbesc singur în autobuz, sau cine știe ce să mai fac.

Un lucru bun pe care l-am făcut astăzi a fost că am ieșit cu bicicleta când am venit de la muncă. Am pedalat tare de tot și nu m-am oprit până n-am ajuns în afara orașului, pe un drum unde nu mai era nimeni. Când m-am uitat înapoi am văzut soarele la apus și o lumină blândă și caldă ca la începuturile lumii. Aproape că am plâns de fericire și emoție.
Închei aici, în speranța că rândurile mele te vor găsi sănătos și îți vor răspunde la câteva din întrebări.

Cu drag, al tău prieten, Gabriel