John Williams - Stoner

Am auzit de această carte de la Ionescu care într-un comentariu pe blog a spus: "stoner, de john williams. povestea unui taran care pleaca sa invete la oras agricultura si se trezeste prof de literatura. in plus, are o amanta mai nasoala decat nevasta, dar incomparabil mai futacioasa. frumoasa carte, ti-o recomand, gabriel." (De ce este amanta lui Stoner mai nasoală decât nevasta? În ce sens? Nu mi s-a părut). Apoi am observat că această carte este la mare modă și că toată lumea o citește și deși mă deranjează să citesc ce e la modă, am cumpărat-o, pentru că riscam să fiu fraier, nefiind la curent cu Stoner. Și am citit cartea în două zile, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat demult, pentru că eu nu dau rasol cu cărțile. Iar Ionescu spunea că Laur o să fie în Top 20-ul meu all-time și nu e, dar Stoner cred că e în Top 10. E o carte fix pe gustul meu. Iar după ce am terminat cartea am citit ce au zis Ema Cojocaru și Constantin Piștea despre ea, iar ei au scris bine, deși dau multe spoilere care strică viitorilor cititori plăcerea, de aceea nici nu am dorit să citesc înainte cronicile lor. Ei nu au zis că atunci când citești literatură mare de tot te identifici cu personajul și trăiești alături de el și strângi din pumni la aproape fiecare fază, iar câteodată vrei să intervii și-ți vine să o strângi de gât pe dobitoaca de Edith, ori să-l ologești și mai tare pe handicapatul de Walker. Sau că ți-e dragă rău Katherine Driscoll și nu înțelegi prea bine de ce Stoner nu și-a băgat pula și n-a plecat cu ea. Se aseamănă într-o oarecare privință Stoner cu personajul principal din Laur? Ar fi interesant de făcut o paralelă ca la școală între aceste două personaje. Impresionantă drama de proporții Stoner, are ceva din tristețea copleșitoare a lui Cinghiz Aitmatov. Și mi-a plăcut stilul atât de facil și direct, fără inutilități. Și nu doar finalul este intens, așa cum spune Constantin Piștea, ci toată cartea mi se pare intensă și emoționantă. E intensitate și când e Stoner tânăr și stă în cămăruța aia friguroasă în care pătrunde puțină căldură de la proprietarii din camera de jos, sau când vomită nevastă'sa la wc șampania din perioada prohibiției, sau cum strică ea absolut orice în viața sotului, sau săptămâna de Crăciun din cabana de la munte. Toată cartea, absolut toată cartea și desigur finalul. În câțiva ani se va face film după acest roman. Sunt sigur. Poate chiar cu Tom Hanks în rolul principal, că tot avem cuvintele lui pe prima copertă. Nota 10/10. Nu s-a mai dat de multișor așa ceva pe blogul Nopți și Zile, cam de când am citit Fructele mâniei. Și au trecut 59 de cărți de atunci.