Dan Lungu - Fetița care se juca de-a Dumnezeu

O poveste modernă și tristă, despre exodul semenilor noștri pe alte meleaguri în căutarea unei vieți mai bune și despre copiii lăsați acasă, o poveste pe care maneliștii au transpus-o în câteva versuri frumos interpretate de Sorin Copilul de Aur: "A plecat tata de-acasă/Să-mi facă viața frumoasă/Eu știu că nu e ușor/Și plânge de al meu dor. Tată tu-mi aduci de toate/Atunci când vii de departe/Eu vreau lucruri mai puține/Dar să stai mai mult cu mine.". Cartea urmărește în capitole alternative întâmplările Letiției la Roma, unde are grijă de o bătrână și pe de altă parte întâmplările Rădiței, fetița rămasă acasă, care începe să o ia razna ușor-ușor, dar nu mai mult ca alți membri ai familiei, cum vom afla din epilogul poveștii, unul de un dramatism cosmic, un final demn de marile romane din literatura universală, care pur și simplu te lasă mut și consternat. Per total e o carte ok, deși în multe părți mi s-a părut cam plictisitoare și puerilă, multe părți mi s-au părut băgate doar ca să dea la cantitate. Compensează limbajul foarte frumos al scriitorului și realismul tragic al întregii cărți. O carte foarte adevărată care descrie cât se poate de bine și corect situația româncei plecată în străinătate ca să spele bătrâni la fund, ori ca să aibă grijă de copiii altora în detrimentul propriilor copii. Și de fapt nu doar situația româncei. Situația bonei filipineze, a instalatorului polonez.

                                   353 pagini, Editura Polirom, Stele Nopți și Zile Blog: 3

                                               (stele: 5-excepțională; 4-foarte bună; 3-bună; 2-așa și așa; 1-slabă; 0-proastă)